Saturday, June 3, 2006

The winner takes it all

Ceea ce urmeaza sa va povestesc a avut loc sub aceeasi fereastra despre care v-am mai povestit. Ei bine, de data aceasta nu fumam pe geam, ma uitam la un film..."It's all about love". Vizionarea filmului mi-a fost intrerupta de niste urlete cavernoase si amenintatoare. Dupa cum stiti si voi, natura omului fiind curioasa si dornica de a explora fie chiar si/numai cu privirea noi orizonturi de cunoastere, am purces in mare graba spre geam, unde ce mi-a fost dat sa vad!? O adunatura de barbati. Daca nu as fi intuit din prima clipa care este rostul lor acolo, as fi bagat mana in foc ca sint suporteri ai Rapidului (no offence) extaziati animalic pe principiul " sa curga sange", la vederea arbitrului din cauza caruia au pierdut vreo cupa. Dar nu, domniile lor sint muncitorii care, iertat fie-le zelul, imi trezesc mie toate simturile pe la ore mici, adica atunci cand incep lucrul pe santierul din fata blocului meu, unde deja se prefigureaza un inalt si falnic asezamant cu rol de bloc de locuinte, foarte fancy de altfel, daca va arata asa cum ne sugereaza panoul amplasat pe locul cu pricina.
Sa purcedem mai departe cu firul intamplarilor. Problema era urmatoarea: cei vreo douajsiceva de muncitori nu fusesera platiti de ceva vreme si iata cum, tocmai acum aparuse si dirigintele de santier sau vreo alta persoana indrituita spre a-i plati. Sau asa au crezut ei, pentru ca de buna-seama lucrurile nu stateau tocmai asa. Ori banii nu existau, ori existau dar nu suficienti, sau din alte cauze care-mi scapa, evident era faptul ca acestia nu vor fi platiti. De la intelegerea acestui fapt, pana la revolta spontana in mijlocul careia am aparut eu la geam, banuiesc ca a trecut foarte putin timp. Schimbul de replici, care era mai mult un monolog unanim era fascinant: "unde sint banii ma?, scoate banii 'tu-ti mortii ma-tii ca te tai, scot cutitul acum si-ti iau gatul, am trei copii acasa-ce le dau sa manance?...and so on. Cel mai vehement dintre toti si printre putinii pe care-l ajuta si fizicul in situatia data, era un tip cu figura de boxer. Asta prolifera injurii si amenintari cel mai eficient. Ba chiar gandindu-se probabil ca nu se descurca multumitor a sunat un prieten:" hai frate, sint la Foisor, vino repede cu cine poti, fa armata cu toti aurolacii de la gara si veniti incoace". Acum nu stiu daca respectivul se baza pe ajutorul asta sau nu, cert este ca trucul psihologic a functionat si adversarul a fost intimidat. Nu a mai fost nevoie decat de vreo alte trei trimiteri la origini vaginale, de un "am muncit pentru voi ca un caine de trei luni" si de o imbrancitura scurta din umar si iata cum banii si-au facut aparitia. Incet si numarati cu grija au ajuns in mainile muncite. Treisprezece milioane.
Ei, acum vine partea cea mai interesanta. Boxerul a mai lancezit prin zona, incercand de acum o usoara instigare a celorlalti care, nefiind la fel de dotati pentru rezolvarea situatiilor de criza, il intrebau timid pe erou: "si noi ce facem acum? tu ti-ai luat banii." iar raspunsul venea din prima linie de front, fara indurare: "sariti la el, omorati-l". Nu peste mult timp, omul vazandu-se cu banii in buzunar se delimiteaza incet de multime si pleaca. Raman ceilalti, insa fara mentor si purtator de cuvant urla neputinta din ei. Nu mai aveau grai, nu erau in stare sa-si ceara drepturile. La un moment dat se aud voci resemnate: " deci aia smecheri au luat banii si noi tot ca prostii am ramas".
Replica tine loc si de concluzie. Din viata scapa cine poate.

2 thought/s:

Suntcalm? said...

"Prietenii la salariu se cunoashte"...care este.

Laura said...

fair enough.. cere mult sa fii lider