Nu m-am gandit pana Sambata ca si piesele de teatru pentru copii, pot fi adaptate sau contemporaneizate dupa bunul plac al regizorului, oricat de talentat ar fi acesta. Poate ca sint eu mai conservatoare, dar pentru mine povestile clasice raman clasice, iar zana, vrajitoarea, zmeii raman arhetipurile pe care le deprindem din copilarie.
Dar Sambata am vazut "Capra cu trei iezi" la Tandarica. Si asa am aflat povestea caprei contemporane, care nu mai umbla lelea pe campii si prin paduri pentru un "drob de sare in spinare", ea pleaca - stupoare - sa cante noaptea in sat la nunti si nu oricum, invitata fiind chiar de preotul satului, pentru ca, nu-i asa? "cine mai are, mai capra, voce ca a ta la noi in sat? Din acest moment ma asteptam la orice, inclusiv ca iedul cel mare si prost care deschide usa lupului, sa-si doreasca sa fie Adi Mutu cand va fi mare.
Dar Sambata am vazut "Capra cu trei iezi" la Tandarica. Si asa am aflat povestea caprei contemporane, care nu mai umbla lelea pe campii si prin paduri pentru un "drob de sare in spinare", ea pleaca - stupoare - sa cante noaptea in sat la nunti si nu oricum, invitata fiind chiar de preotul satului, pentru ca, nu-i asa? "cine mai are, mai capra, voce ca a ta la noi in sat? Din acest moment ma asteptam la orice, inclusiv ca iedul cel mare si prost care deschide usa lupului, sa-si doreasca sa fie Adi Mutu cand va fi mare.
Fiorul siderarii a continuat si atunci cand lupul din poveste ajunge la fierar, intru implinirea destinului sau si este intampinat afabil de acesta cu "ia zi, manca-ti-as coada ta, ce pot sa fac pentru tine?".
Pe langa exemplele astea anormal de actuale, celelalte momente din piesa adaptate societatii in care vietuim, palesc timid.
Ajung acasa si google-uiesc in cautarea regizorului pierdut, sperand sa gasesc cronici cel putin la fel de negative ca cea pe care am gandit-o eu. Ei bine, nu. Minunatia asta de piesa a castigat o groaza de premii: premiul pentru scenografie, premiul pentru debut, premiul special al juriului, premiul pentru cel mai îndrăgit spectacol, premiul pentru cel mai bun spectacol pentru copii, in diverse competitii atat interne cat si internationale.
Mie mi-e greu sa inteleg de ce, mi-e greu sa cred ca sistemul meu de referinta este defectuos, mi-e greu sa vad frumusetea fie ea si premiata, acolo unde nu exista si mi-e greu sa cred ca "parodierea" unei povesti clasice are un impact pozitiv asupra tancilor carora le este adresata.
Daca in cazul pieselor pentru adulti, nu ma grabesc sa categorisesc spectacolul montat, in clasic sau modern, ci dupa cu totul alte repere, daca un Romeo contemporan pe motor si vorbind la telefonul mobil nu ma face sa ridic o spranceana critic ci doar a mirare, in cazul povestilor pentru copii mi se pare nedrept si blasfemic sa se intample asta.
...Vreau capra inapoi, lasati-ma sa cred in ea.
5 thought/s:
Nu! Nu esti prea conservatoare, iar asta ti-o spune cineva carepretinde ca are o minte deschisa la nou... Copilaria, cu tot cu povestile ei, trebuie sa ramana copilarie. Nu exista nici un argument suficient de tare care sa justifice o maturizare prematura a tancilor... ca si asa cresc prea repede.
Mai fetelor, nu mai e feshan iezii daca n-are ceva tzoale de la Chienvelo, tenishi Naichi shi alte textile la moda. A...Andreea Esca n-a aparut pe post de povestitor? Hai sa fim serioshi, se-ncearca o cacare (a caca = a fute nashpa) a traditziei, a culturii. Maine-poimaine iezii ieste de fapt pleyari la nush ce club, sau dijei in "Manele", capra e curva pe Matasari, Lupu' e rachet, iar Fieraru' e camatar. Abea ajtept sa iasa filmu'.
din experienţa de tătic: capra mi-a scăpat... dar am văzut altele... so trust me: ţăndărica e preferabil teatrului creangă (din amzei), unde licenţele actoriceşti/ regizorale frizează obscenitatea. ei încearcă să "întreţină" şi publicul de tătici/bunici cu poante mai "întinse din coardă", aşa, ca în filmele de la pixar, care vizează mai multe targeturi. de ce nu le iese? dezbatem la o bere dacă vrei.
capra este una dintre cele mai dure, mai crude şi mai tulburătoare poveşti. în varianta grimm (lupul & 7 iezi), iezii mai mari snt la final recuperaţi din burta lupului (ca scufiţa & bunică-sa). dar creangă (scriitorul, nu teatrul) aşa a vrut-o: tragică şi implacabilă. capra trb. citită copiilor, tocmai ca să-i înveţe în mod subtil anumite lucruri dsp. viaţă (şi moarte). dramatizările sau ecranizările ("mama" lui gopo, de ex.) trb. să rezolve prb. unor scene violente şi/sau macabre.
sorry: am ca aberat, o sa dezvolt ideea într-un post nou pe textier.
apropo de capre...vorba mai valabila decat aia cu "sa moara capra vecinului" sau aia cu "sa mori tu!" e foarte en vogue... ma rog, in ultima nu e inclusa capra de pe altar. :)))
Florin, nu aberezi deloc.Mi-a facut placere sa iti citesc comment-ul. Personal, vad Soacra cu trei nurori ca cea mai dura poveste. Si cand zic dura, ma gandesc la imaginea soacrei data cu capul de pereti de catre nurori pana cand ramane lata. Vezi cum ni se inoculeaza de mici iubirea de soacre?:)
Post a Comment