Asta-vara mi-am dat seama ca "am o problema cu vremea". De fapt, nu am realizat singura, au realizat altii pentru mine. Ok. Eu am acceptat. In sensul ca trebuie sa stiu cate grade sint unde sint, cate grade vor fi unde ma duc, etc.
In weekend, insa, am realizat si de unde mi se trage obsesia cu vremea. De la mama.
Ma plimbam cu mama pe strada.
- Destul de caldut afara pentru vremea asta, zic eu.
- De maine se raceste, pareaza mama.
- Sa se raceasca, ca d'aia e iarna, raspund eu.
- Deja s-a racit peste tot. Vor incepe ploile si se va raci considerabil. Nu e normal sa fie atat de cald. Ieri in Sofia au fost 18 grade.
- Bine, ma, Romica Jurca, ii spun eu razand.
Apoi ma gandesc ca de cele mai multe ori cand vorbesc cu mama, aproape niciodata si indiferent de cat de important este subiectul despre care vorbim, nu uita sa-mi precizeze cum e vremea, cum s-a anuntat ca o sa fie, ce catastrofe s-au mai intanplat si pe unde. Realitatea addicted. Motiv pentru care, ma trezesc gandind cu voce tare:
- Auzi, mama, tu ai cam inceput sa imbatranesti! Ce e cu interesul asta exagerat pentru vreme? zic eu, mai in gluma, mai in serios, sperand ca mama sa o ia mai in gluma.
- Pai da, imbatranesc. A propos, iti mai aduci aminte de dna. Vasilescu? Stii ca a murit? imi spune mama.
N-am nici o sansa cu mama.
Friday, December 12, 2008
Vremea
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Diseño por headsetoptions | A Blogger por Blog and Web
5 thought/s:
si mie imi place sa stiu cum e vremea. si cu mama nu am nicio sansa sa nu ma cert dupa primele 10 minute cand ne vedem. ne impacam dupa 5 si ne certam dupa 12. si iar ne impacam. vremurile-s variabile.
si eu la fel. si de fiecare data imi pare rau ca ma cert, si de fiecare data imi propun sa nu ma port frumos si de fiecare data fac la fel. din nou.
sa MA port frumos, adica.
mi-ai spus odata, demult ca iti aduc aminte de mama ta, intr-un fel. oare daca o voi cunoaste, voi gasi si eu niste raspunsuri? :)
he, he, dac'ar fi atat de simplu...
Post a Comment