Such a perfect day

Calc acceleratia. Trafic ingrozitor. Toata lumea vrea sa ajunga undeva si vrea sa ajunga repede. Eu vreau sa ajung la film. Si fortez condusul, fortez galbenul, fortez o intersectie, ii fortez pe cei care vin pe sensul direct sa ma lase sa trec. Un domn se sesiseaza si imi striga aproape urland: "hei, te grabesti undeva?" In mod normal i-as fi raspuns obraznic si artagos. Acum doar m-am uitat la el si cu cel mai frumos zambet de care sint in stare, i-am spus: " da, chiar ma grabesc". Tace cateva secunde, timp in care ma priveste si apoi ii observ o expresie revelatoare pe fata, si imi spune dand din cap intelegator: "adevarul este ca si eu ma grabesc mereu". Imi zambeste si ma lasa sa trec. Ii multumesc.


Ajung la Multiplex. Cum ma asteptam este coada. Nu mai am rabdare sa pierd timpul pe la cozi. Daca nu gasesc solutii pentru a o evita, de cele mai multe ori renunt. Vad o casa libera pe care scrie "doar aici se plateste prin ING Banking." Ma intreb cu voce tare: "oare se pot cumpara bilete si de la acea casa"? Un tip din fata mea, imi spune: "nu, este casa doar pentru eliberari carduri". Eu, Toma Necredinciosu' ma duc sa ma conving cu ochii mei. Evident ca se puteau cumpara bilete si de acolo, casa pentru eliberari carduri fiind cea de langa. Cumpar bilet si ma intorc la cel de la coada, sa-i spun: " vezi ca se pot cumpara bilete si de acolo. nu e nevoie sa stai la coada asta". Raspunsul ma uimeste: " multumesc, dar acum raman aici, daca tot am stat atat la coada pana acum". Renunt sa mai inteleg de ce.

Pana incepe filmul, ma duc la Gima. Am chef de tigari de foi cu aroma de cirese. Nu gasesc, asa ca imi iau tigari de foi cafe creme. Nu-mi satisfac pofta asa cum ma asteptam. ,

Intru la film. Langa mine este o tipa singura. Mananca pufuleti. Incepe filmul. Observ ca tipa de langa mine devine nelinistita. Dupa 15 min, ma intreaba: "nu este filmul The Reader"? Doh. Imi vine sa-i zic:"femeie, filmul a inceput de 15 min. ai vazut genericul, ai vazut cum se cheama, tu cam ce crezi, e the reader sau nu?". In loc de asta, ii spun zambind: "nu, este The International". Ok. Se ridica si pleaca.

In sala agitatie maxima. Rumoare, rasete tari, tarani, mojici. O voce feminina ia atitudine si ii trage de urechi pe marlani. I se raspunde cu "fa". Un domn, sare in apararea fetei. Din chestia asta ia nastere un dialog in toata sala. Cel de pe randul 1, raspunde celui de pe randul 10, cel de pe randul 4, raspunde celui de pe randul 16. Lumea se ameninta, se promit intalniri dupa vizionare, sau, daca te tine, hai acum afara, si tot asa. Unul din randurile din fata, stranuta. Altul din randurile din spate ii ureaza noroc. Lumea rade. Si totul cu lumina stinsa, dialog fara chipuri, cu exceptia chipurilor de pe ecran care se scurgeau in ritmul normal al filmului. Noroc ca filmul a fost prost, ca altfel n-as fi avut mari sanse sa inteleg ceva din el.

Cand ies de la film, imi dau seama ca trebuie sa platesc parcarea. Am uitat cu totul de ea atunci cand mi-am luat tigarile de foi, popcorn si suc. Ma bufneste rasul in timp ce ma indrept spre aparatul cititor de cartele. Sper ca nu mai am de platit nimic. Sper gresit, pentru ca mai am de platit 4 lei. I-am platit in cateva minute bune, cu monede de 1 ban, 5 bani si o hartie de 1 leu.

Ce-am invatat noi astazi?

E cald. Vreau la mare.