Bare hands

Ma tot surprind in timp ce imi privesc mainile. Intotdeauna mi-au placut mainile mele. (in caz ca aveati dubii, da, chiar sint narcisista) Sint mici si longiline, fine, delicate, energice, nervoase si expresive.

Atunci cand cunosc oameni noi, ma uit la multe lucruri pre-evaluare. Nu-mi dau seama daca am o ordine prestabilita, dar sigur am sa ma uit la ce vad pe fata, la expresia ochilor, a gurii, a fruntii, la fund ( am o teorie in legatura cu fundul: un fund cool, nu exista decat pe un corp la fel de cool, per a contrario, nu ai cum sa vezi un corp naspa cu fund misto), la pantofi, la haine si la maini.

Sint extrem de curioasa si mereu surprinsa de diversitatea lor. Cel mai mult imi displac mainile foarte mari si nedefinite. Apoi nu-mi plac mainile foarte scurte, late si boante. Nu-mi mai plac mainile flasce. Cei cu maini moi si lipsite de vigoare sint oamenii care nu iti strang mana aproape niciodata. Iti intind o bucata meduzata de carne, pe care o abandoneaza in mana ta. Cred ca din categoria oamenilor astora, se selecteaza cu succes cei care sint extrem de usor de manipulat.

Sint fantastice mainile, si cu siguranta sint printre cele mai fascinante instrumente pe care le posezi. Poti mangaia cu aceeasi mana cu care lovesti. Poti impinge cu aceeasi mana cu care apropii. Poti respinge cu aceeasi mana cu care chemi. Poti crea cu aceeasi mana cu care plivesti buruieni. Poti scrie cu aceeasi mana cu care bati cuie. Poti ucide cu aceeasi mana cu care bei ceai.

De cele mai multe ori creativitatea nu are alt vehicol pentru a se exprima, in afara lor.

Si pentru ca nu au valente intrinseci, utilizarea lor trebuie sa fie in perfecta congruenta cu restul omului.