Whatever

"I'm selfish, impatient and a little insecure. I make mistakes, I am out of control and at times hard to handle. But if you can't handle me at my worst, then you sure as hell don't deserve me at my best."

Principles

Dupa ce si-au expus principiile de viata pe ale lor bloguri, Cris, un personaj extrem de simpatic si principial, Meea, o fiinta contradictorie si putin paradoxala si Strelnikov, spumos si piperat, m-au lepusit si m-au amenintat ca trebuie sa iau leapsa asta si sa o dau mai departe, ca daca nu....uite ca nu mai tin minte care era amenintarea.

Iata principiile mele, cu care insa, nu dorm la patul capului. (desi Strelnikov ar fi tentat sa creada contrariul)

1. Fii sincer cu tine insuti.
2. Cauta-ti Sensul si stay alive.
3. Fii autentic.
4. Modestia este pentru oameni modesti.
5. Din paradis lipsesc toti oamenii interesanti.
6. Risca. Esuezi lamentabil atunci cand nu incerci.
7. Casa iti este acolo unde iti este sufletul. Nu te amagi ca lucrurile stau altfel.
8. There is nothing either good or bad, but thinking makes it so.
9. Knowledge is power.
10. In fiecare dimineata, trezeste-te like you mean it.

si 11, once in a while refresh your principles, amend them, forget, change or even live without them.

Leapsa merge mai departe la VreauUltimulLoc, Delaskela, Motzoc si Derelict.


Asculta mai multe audio Muzica

In the mood for movies

stealing beauty

Taxi driver

Acum, cand ma gandeam sa va povestesc ce am facut ieri, mi-a venit in minte si expresia "a lua o piatra in gura", stiti si voi, pe care o folosesti cand faci ceva pentru prima data la modul: trebuie sa iau o piatra-n gura. Se intampla cu expresiile astea, ca si cu injuraturile de altfel, sa le iei in lato sensu si atat, si sa nu te mai gandesti la sensul imediat. Pana la urma, de aia sint sintagme, nu? Ca doar cine ar lua o piatra in gura, atunci cand merge la opera, sa zicem, pentru prima data?! Si de luat, o iei in gura, dar cat o tii? Ca nu se specifica. Ma rog, mai bine sa incetez cu problemele mele metafizice, si sa revin la introducere.

La introducere, trebuie sa precizez faptul ca eu de vreo luna nu mai merg cu masina mea din cauza rotilor estivale. Motiv pentru care, numai intrebati-ma si am sa va fac pe loc profilul taximetristului bucurestean, pe care am avut ocazia sa il examinez.

Urmand de acum o rutina invitabila, dimineata, intre momentul in care imi beau cafeaua si cel in care imi aplic diferite pomezi pe fata, chem un taxi.

Asa s-a intamplat si ieri, cand pe straduta mea mica, mica si ingusta, ingusta si cu zapada virgina in exces, a intrat in mare tromba taxiul pe care il asteptam. Am intrat, am salutat, i-am indicat directia, numai ca masina insista sa ramana pe loc. A incearcat taximetristul cateva manevere, gen balans, a doua de pe loc, nimic. Dupa ce toate incercarile astea au esuat, il aud la un moment dat, strafulgerat de geniu:
- Trebuie sa va dati jos si sa ma impingeti!

Am crezut ca n-aud bine.
- Ce sa fac?, intreb uimita.
- Sa va dati jos si sa impingeti masina, imi spune el pe un ton autoritar si iritat.
- Cred ca glumiti, ii raspund. Nu pot sa imping masina. Nu am cum, ii zic impasibila si nu ma gandeam decat la ce spectacol as fi oferit privitorilor.

Simteam cum soferului ii creste tensiunea. S-a intors si mi-a aruncat o privire ucigatoare, dupa care si-a scos caciula din cap si a dat cu ea de volan. Deja ma bufnea rasul, cand il aud:
- Dar de condus, stiti sa conduceti?
- Stiu, ii raspund.
- Treceti la volan atunci, si va imping eu, imi zice pe un ton al unui om aflat in pragul nebuniei.
- Bine, raspund senin.

Si iata-ma la volanul taxiului, (de aici "piatra in gura") executand toate manevrele necesare situatiei. Am reusit sa plec de pe loc, dar pentru a evita o a doua inzapezire, am condus pana am iesit in bulevard, fara insa sa-l fi anuntat si pe taximetrist de intentia mea. Cred ca din cauza asta alerga disperat in urma taxiului si gesticula isteric si cred ca tot din cauza asta, a oftat si a bombanit tot drumul pana am ajuns la birou.

O mai veni la comanda inca o data, daca imi aude adresa?

Despre ambiţia cuiva de a face alt om din mine

da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine.

Lucian Avramescu

Acum vreo doua zile, in masina seara, ma intorceam de la job. La un stop, imi aprind o tigara. Cu tigara in mana si cu mana cealalta cautand prin masina un cd cu muzica misto, observ privirile unui tip care statea pe trotuar, fumand. Un tip mistocut. Acum ca sa deschid o mica paranteaza, eu in Bucuresti barbati misto nu prea vad. Nu prea vad inseamna ca vad cam unul, maxim doi pe an. Boon. Se face verde, pornesc masina si cand ajung in dreptul lui, il aud spunandu-mi cu cea mai pedanta voce din lume: "limbi in pizda ti-as da".

Ha??

Probabil ca voi asteptati sa cititi in continuare cateva randuri in care eu, ca o doamna, sa imi exprim indignarea si stupoarea si vai, vai, vai, cum te agreseaza golanii pe strada si nu mai poti sa fii nicaieri in siguranta. Ntz.

Ce m-a uimit pe mine nu a fost verbalizarea dorintei atat de frust, ci modul in care a fost exprimata. Ca o peroratie. Si topica frazei total neobisnuita. Nu m-as fi asteptat niciodata sa aud o chestie de genul asta, spusa pe cel mai academic si pretios ton, care nu avea nici o legatura cu vulgaritatea expresiei, si cu atat mai mult nu m-as fi asteptat sa o aud pe strada, de la un tip care parea absolut in regula.

Leonard Cohen - Closing Time
Asculta mai multe audio Muzica

The Rolling Stones - Sympathy For The Devil
Asculta mai multe audio Muzica

Mighty Almighty

As vrea ca Putin sa fie tatal meu. Sau fratele meu mai mare. Ma gandesc cum trebuie sa te simti cand stii ca esti cam cel mai potent om din timpurile in care traiesti. Cum te culci, cum te trezesti, ce-ti trece prin cap asa in general, mai ai timp sa visezi, sa enjoy yourself doing noth'?
Vreau si eu. Vreau sa simt asta fie si numai pentru o zi. De fapt, mint. Vreau sa o simt pentru mai mult timp, pentru ca fac pariu ca o sa-mi placa si ca nu o sa mai vreau altfel.
Puterea si inteligenta subjuga si fascineaza. Si-n plus, sint ingrozitor de sexi.

Such a perfect day

Calc acceleratia. Trafic ingrozitor. Toata lumea vrea sa ajunga undeva si vrea sa ajunga repede. Eu vreau sa ajung la film. Si fortez condusul, fortez galbenul, fortez o intersectie, ii fortez pe cei care vin pe sensul direct sa ma lase sa trec. Un domn se sesiseaza si imi striga aproape urland: "hei, te grabesti undeva?" In mod normal i-as fi raspuns obraznic si artagos. Acum doar m-am uitat la el si cu cel mai frumos zambet de care sint in stare, i-am spus: " da, chiar ma grabesc". Tace cateva secunde, timp in care ma priveste si apoi ii observ o expresie revelatoare pe fata, si imi spune dand din cap intelegator: "adevarul este ca si eu ma grabesc mereu". Imi zambeste si ma lasa sa trec. Ii multumesc.


Ajung la Multiplex. Cum ma asteptam este coada. Nu mai am rabdare sa pierd timpul pe la cozi. Daca nu gasesc solutii pentru a o evita, de cele mai multe ori renunt. Vad o casa libera pe care scrie "doar aici se plateste prin ING Banking." Ma intreb cu voce tare: "oare se pot cumpara bilete si de la acea casa"? Un tip din fata mea, imi spune: "nu, este casa doar pentru eliberari carduri". Eu, Toma Necredinciosu' ma duc sa ma conving cu ochii mei. Evident ca se puteau cumpara bilete si de acolo, casa pentru eliberari carduri fiind cea de langa. Cumpar bilet si ma intorc la cel de la coada, sa-i spun: " vezi ca se pot cumpara bilete si de acolo. nu e nevoie sa stai la coada asta". Raspunsul ma uimeste: " multumesc, dar acum raman aici, daca tot am stat atat la coada pana acum". Renunt sa mai inteleg de ce.

Pana incepe filmul, ma duc la Gima. Am chef de tigari de foi cu aroma de cirese. Nu gasesc, asa ca imi iau tigari de foi cafe creme. Nu-mi satisfac pofta asa cum ma asteptam. ,

Intru la film. Langa mine este o tipa singura. Mananca pufuleti. Incepe filmul. Observ ca tipa de langa mine devine nelinistita. Dupa 15 min, ma intreaba: "nu este filmul The Reader"? Doh. Imi vine sa-i zic:"femeie, filmul a inceput de 15 min. ai vazut genericul, ai vazut cum se cheama, tu cam ce crezi, e the reader sau nu?". In loc de asta, ii spun zambind: "nu, este The International". Ok. Se ridica si pleaca.

In sala agitatie maxima. Rumoare, rasete tari, tarani, mojici. O voce feminina ia atitudine si ii trage de urechi pe marlani. I se raspunde cu "fa". Un domn, sare in apararea fetei. Din chestia asta ia nastere un dialog in toata sala. Cel de pe randul 1, raspunde celui de pe randul 10, cel de pe randul 4, raspunde celui de pe randul 16. Lumea se ameninta, se promit intalniri dupa vizionare, sau, daca te tine, hai acum afara, si tot asa. Unul din randurile din fata, stranuta. Altul din randurile din spate ii ureaza noroc. Lumea rade. Si totul cu lumina stinsa, dialog fara chipuri, cu exceptia chipurilor de pe ecran care se scurgeau in ritmul normal al filmului. Noroc ca filmul a fost prost, ca altfel n-as fi avut mari sanse sa inteleg ceva din el.

Cand ies de la film, imi dau seama ca trebuie sa platesc parcarea. Am uitat cu totul de ea atunci cand mi-am luat tigarile de foi, popcorn si suc. Ma bufneste rasul in timp ce ma indrept spre aparatul cititor de cartele. Sper ca nu mai am de platit nimic. Sper gresit, pentru ca mai am de platit 4 lei. I-am platit in cateva minute bune, cu monede de 1 ban, 5 bani si o hartie de 1 leu.

Ce-am invatat noi astazi?

E cald. Vreau la mare.

Elogiul neglijentei

"Avem o parere nejustificat de proasta despre oamenii neglijenti. Cand nu-i privim ca pe niste imprastiati incapabili de a duce ceva la capat, ii consideram, in cel mai bun caz, niste firi comode care ne indispun prin dezordinea pe care o lasa in jur. Distrati, avand mereu aerul ca plutesc printre realitati si semeni, neglijentii au proasta reputatie de a fi frivoli. In realitate, rar gasesti oameni mai adanci, mai consecventi si mai bine asezati in lume ca firile neglijente. Ceea ce inseamna ca exista o profunzime a neglijentei pe care o confundam cel mai adesea cu superficialitatea, ba chiar cu comoditatea snoaba si cabotina.

De fapt, profunzimea unui om neglijent vine din intuitia nespus de fina cu care a fost daruit din nastere, un fel de simt al esentelor care ii ingaduie sa nu se opreasca niciodata la aparente. Dotat cu flerul de a putea discerne imediat insemnatatea de insignifianta, neglijentul este un fantast a carui atentie este mereu absorbita de orizontul interior al obsesiilor sale. Radacinile lui interioare sint atat de adanci, incat nu mai are nevoie de ancore care sa-l lege de realitate. Si daca duce lipsa de simtul detaliilor, e pentru ca poseda in exces simtul nuantelor. E ca pisica ce nu vede geamul din cauza prazii pe care o intrezareste dincolo de luciul acestuia.

Privit din afara, neglijentul pare un om lipsit de aderenta la realitate, cand, de fapt, el este o natura compulsiva, a carui imaginatie s-a concentrat asupra catorva, putine, dar foarte importante probleme de viata. E precum un somnambul ale carui vedenii sint singurele prezente demne de interesul lui. Tocmai de aceea, din randul neglijentilor se aleg marii visatori, ganditorii si vizionarii religiosi. Mistuiti de o lume a himerelor esentiale, ei nu mai au puterea de a privi cu atentie lumea concreta a semenilor. Trec prin ea cu usurinta si lejeritate. Sint ca niste mistici intr-o lume intesata de pragmatici.......Dar in mediul de electie al fantasmelor interioare, ei sint de o elevatie vecina cu inspiratia divina."

Let's dress up

Imi plac hainele. Cu toate astea, nu sint innebunita dupa shopping. Nu sint genul care sta cu orele intr-un magazin, pentru ca la final sa nu se hotarasca la nimic. Imi cumpar haine repede. Adica, din punctul asta de vedere cel putin, cred ca sint mana cereasca pentru un barbat.
Cred ca niciodata nu am stat intr-un magazin mai mult de un sfert de ora, cu probat cu tot. Identific destul de repede ce imi place, imi umplu bratele de haine, de cele mai multe ori, cate 8-9 articole, intru cu toate in cabina, si daca imi plac toate, le iau pe toate, daca nu, iau ce-mi place, sau nimic.

Nu ma duc niciodata la cumparat haine, pe stilul "azi imi iau pantofi", sau "azi imi caut fusta". Ma duc in magazine cand am chef de umblat prin magazine. Si chiar imi trebuie chef si stare pentru asta.

Port aceleasi marimi de la 18 ani. Cred ca sint norocoasa.

Nu stiu niciodata cand imi cumpar o haina, cu ce o sa o imbrac/asortez mai departe. Niciodata nu imi fac combintatii prestabilite in cap. Fix in momentul in care le pun pe mine, imi vin si combinatiile. Nu din prima. Sint dimineti in care ma schimb de 5 ori pana plec. Niciodata nu ma gandesc de seara cu ce ma imbrac a doua zi.

Imi place sa ma imbrac colorat. Nu-mi plac oamenii care se imbraca tern, plictisitor si lipsit de imaginatie..

Hainele tale si felul in care le porti, te reprezinta. Sint ca o carte de vizita. Sint ceea ce oamenii vad la tine, inainte sa deschizi gura sau sa taci inteligent.
Hainele au personalitatea ta. Sau ar trebui sa o aiba. Te imbraci asa cum esti.

Iar chestia aia cu haina care nu face pe om, ci omul face haina, este un bullshit comunist, care servea drept argument pentru inregimentarea turmei imbracata in uniforma.

My way

For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the things he truly feels;
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows -
And did it my way!....

Dance

Man, I feel like a woman

LiberTango

Super trooper

Leapsa de azi, via Simina, are urmatoare tema: daca as fi eroina, ce putere as avea?

He, he, pai daca eu as fi eroina, as zbura. Asa ca Superman, cu o mana in fatza. Si cred ca as fi imbracata cu ciorapi in dungi colorate ca Sandy Bell si neaparat as avea si pelerina. Si cred ca as mai avea si o umbrela pentru aterizari. Da, ca a lui Marry Poppins. Si as putea sa zbor in toate directiile. Adica in caz de lupta corp la corp, as sari vreo 37 de metri si as aparea brusc in spatele adversarului. Sau in cap, la deruta.

Si n-am terminat. Pentru ca as mai avea o putere. As fi invizibila, dupa ce as rosti formula secreta. Eh, normal ca vreti sa o stiti si voi, da' ce credeti, ca-s fraiera sa o spun?!

Mda

So lovely

Sick and tired

Will

t
Willing to take the risk....willing to take a chance...willing to give it a try.

Parca in romana, willing, cu sensul de mai-sus, nu are corespondent. Sau, cel putin, nu exprima la fel de bine starea de dorinta, de nazuinta, de reusita.

In romana, sensul care este asociat riscului este de cele mai multe ori, negativ. Imi doresc sa incerc/sa risc/sa-mi asum riscurile.....hm. Imi doresc sa risc, suna ca dracu'. Deja simti ezitarea si timiditatea exprimarii dorintei si de ce nu, esecul. Simti starea de dar cred ca nu o sa reusesc.

In engleza suna perfect. Puternic si determinant si hotarat si increzator. Free will like.

ps. de la blocajele din trafic mi se trage.