Enigme rezolvate

Din ciclul "daca nu ai copii, sa-ti cumperi": "si baietii au pasarica, doar ca la ei, pasarea are coada mai mare".

I feel charming, oh, so charming it's alarming...

Mirror, mirror on the wall...

I feel pretty
Oh so pretty, I feel pretty and witty and bright
And I pity any girl who isn't me today
I feel charming, oh, so charming
It's alarming how charming I feel
And so pretty
That I hardly can believe I'm real
See the pretty girl in that mirror there?
Who can that attractive girl be?
Such a pretty face
Such a pretty dress
Such a pretty smile
Such a pretty me!
I feel stunning
And entrancing
Feel like running
And dancing for joy
For I'm loved by a pretty wonderful boy
GIRLS: Have you met my good friend
Maria: The craziest girl on the block?
You'll know her the minute you see her
She's the one who is in an advanced state of shock
She thinks she's in love
She thinks he's in Spain
She isn't in love
She's merely insane
It must be the heat or some rare disease
Or too much to eat or maybe it's fleas
Keep away from her Send for Chino
This is not the Maria we know
Modest and pure
Polite and refined
Well-bred and mature
And out of her mind!
Miss America, Miss America, speech! Miss America, bravo, speech!
MARIA I feel pretty, Oh so pretty
That the city should give me its key
A committee should be organized to honour me
I feel dizzy I feel sunny I feel fizzy and funny and fine
And so pretty Miss America can just resign
See the pretty girl in that mirror there (What mirror, where?)
Who can that attractive girl be? (Which, what, where, whom?)
Such a pretty face
Such a pretty dress
Such a pretty smile
Such a pretty me!
MARIA & GIRLS I feel stunning and entrancing
Feel like running and dancing for joy
For I'm loved by a pretty wonderful boy

....mmmoody

E clar. Sint defecta. In mod sigur, genetic am fost programata gresit. Poate ca mama si tata au fost frati cand erau mici. Nu stiu. Nimic nu m-ar mira. Cum la fel nu-mi pot explica de ce fac ce fac, cum fac, intr-o groaza de cazuri. Non-sensul este un termen care ar putea sa explice multe lucruri, pentru altele, insa, nu exista termeni definitorii. Sint si atat, ca asa vor ele sa fie.

Adica, vi s-a intamplat vreodata sa plangeti pentru ca cineva, extrem de bine-intentionat de altfel, a vrut sa va faca ordine in portmoneul care arata ca al lui George Constantza, si sa va arunce, (de fapt, nici macar sa arunce, doar sa puna deoparte) un calendar din 2000 cu harta metroului ( cu care oricum nu mergeti) si sa incepeti sa plangeti dupa calendar?!?Si cand zic plans, ma refer la plans adevarat cu lacrimi curgand pe obraji printre suspine.

Sau. Vi s-a intamplat sa va uitati la o emisiune pentru suflete neprihanite si sa vedeti cum o fata din public, castiga printr-o tragere la sorti un premiu, o sedinta de coafat? O fata foarte simpatica, tinerica, frumusica. Toate bune, pana aici. Numai ca fata nu avea un ochi. Sau avea, ma rog, dar nu vedea cu el. Dar urma sa fie coafata precum Heidi Klum. Si ce-am facut eu atunci? Ei bine, am inceput sa rad cu spasme si nu m-am putut opri vreo jumatate de ora. Doamne si cum am putut sa rad. Ca-mi aduc aminte si ma bufneste rasul si acum.

Cine mai plange cand se uita la documentare pe Discovery? Si cine mai rade la inmormantarea unui coleg de liceu? Sau cine-o da din plans in ras, sau invers? Mai bine sa tac. Bine, bine, inca una si gata. Inelul mi l-am pierdut in cutia de viteza a masinii. La un stop.

Asa ca, daca azi sint Demolition Woman si maine sint Fetita cu chibriturile, asta sint. Take it or leave it!

Portocala Orange

Daca Orange-ul a ajuns la 8 milioane de abonati, nu-i degeaba. Si daca eu am fost abonata Orange de cand ma stiu, iar n-a fost degeaba. Si daca in Decembrie mi-am facut abonament Orange, asta chiar ca e degeaba, ba mai mult, am primit urmatoarele pentru 4 USD (pe care nici nu stiu cand va trebui sa-i platesc):

-180 minute in retea, in weekend si oricand cu trei numere favorite pe toata durata abonamentului;

-180 minute nationale gratuite, diponibile oricand, lunar in primele 8 luni;

-180 minute in retea, gratuite, disponibile oricand, lunar incepand cu luna a 9-a, timp de 3 luni.

-120 minute internationale catre Europa, SUA, Canada, valabile in primele trei luni;

-25 SMS-uri/luna in primele patru luni;

-25 MMS-uri/luna in primele patru luni;

-25 minute nationale pe viata, incepand cu luna a 9-a;

-minute cadou lunare, corepsunzatoare unei vechimi de 8 luni in retea;

-puncte Thank you reprezentand 30% din creditul consumat

-reducere la factura, corespunzatoare creditului ramas in momentul trecerii la abonament (si mai avem vreo 15 USD pe cartela)

-100% discount la plata abonamentului in primele 4 luni.

-plus un telefon Nokia 1112 gratuit, pe care i l-am facut cadou mamei.

-plus o husa pentru telefon, foarte haiosa.

-plus o cartela PrePay cu numar si credit de 6 USD.

Da!? Who's the bitch now?

Coana Joitica fata cu reactiunea

Exista oameni, din pacate putini, care-si sustin punctele de vedere intr-un mod foarte calm, echilibrat, cu eleganta unui delfin care face salturi in apa, firesc, fara sa aiba nevoie de trambulina pentru a crea spectacol, pentru a-si capt(iv)a auditoriul sau pentru a fi pertinenti.
Sint acei oameni, pe care ai ocazia sa-i intalnesti de putine ori in viata, care te subjuga prin naturaletea discursului, prin fluiditatea ideilor si prin felul in care iti transmit scurt-circuite la creier, pe care le vor inapoi, de la tine, partenerul de dialog, mai intense, ca o unda propagata in spatiu.
Vreau sa va arat care sint limitele cunoasterii mele, pentru ca voi, cei care ma ascultati, sa le corectati, completati si largiti. Si acelasi mesaj ajunge inapoi la receptor iar discutiile care se nasc in felul acesta sint absolute minunate.

Dar mai sint, -si astia chiar sint o majoritate zdrobitoare-, cei care discuta numai pentru a-si etala cunostintele. De cele culturale zic. Si asta n-ar fi nimic, daca nu ti le-ar prezenta cu valoare de adevar suprem, in mod obligatoriu pe un ton ridicat, care nu accepta replica. Cam din aceeasi categorie cu cei care ies prin cluburi de fite pentru a fi vazuti. Recunosc ca am vazut mai multe femei decat barbati, care sa faca asta. De fapt, un anumit gen de femeie. Go figure!

Mie oamenii astia nu-mi plac, dar deloc. O data pentru ca mi se pare ca agresivitatea cu care inteleg sa-si expuna ideile are in spate un complex, o nesiguranta de sine, sau, cum ar zice un prieten de-al meu, un complex de superioritate grefat pe unul de inferioritate. Nesiguranta genereaza frica, iar frica determina aparitia agresivitatii. In al doilea rand pentru ca nu reusesti sa inchegi un dialog cu ei, ceea ce face discutia extrem de plictisitoare si in al treilea rand pentru ca te agaseaza cu suficienta lor limitata. Stai frate acasa, vorbeste in fata oglinzii cocotat pe un taburet, pune o banda cu aplauze dupa ce termini, pentru ca iti esti de ajuns tie si atat.

Desi, cateodata prezenta lor la tot soiul de strangeri este chiar misto, ca mai condimenteaza atmosfera. Mai ai si tu de ce sa razi, pentru ca de ignorat nu poate fi vorba, nici gand sa te lase. Ii identifici repede in peisaj, datorita pozitiei corpului, pe start continuu si a modului in care inteleg ca trebuie sa participe la orice discutie, evident ca fara sa stie despre ce este vorba, sau in cel mai fericit caz, au o vaga idee despre subiect, dar exact pe aia trebuie sa o stie toata lumea... Si la urma urmei, rasul e benefic. Uite, asta insemna sa iei partea buna a lucrurilor.

Inchidem paranteza rotunda, deschidem paranteza patrata…..

…si apare Ea in mijlocul unei discutii despre filmul Portocala Mecanica, si zice ca o atotstiutoare ce e, si altruista pe deasupra, ca doar vrea sa-i lumineze pe toti.
Ea: .. ah, da, stiu, e de Tarkovski, n-am rezistat sa ma uit la el, prea violent. (ta-na-na…primul gong)
Un EL: Nu, e de Kubrick, si e un film foarte bun.
Ea: ah, da? De Tarkovski am vazut altceva. Imi place foarte tare Tarkovski. (ta-na-na ..al doilea gong)
Eu (chiar curioasa ce a vazut): Calauza?
Ea: Nu.
Eu: Solaris?
Ea: Nu.
Eu: Andrei Rubliov?
Ea: ..aa, nu, nu cred.
Eu: Copilaria lui Ivan?
Ea:…nu, parca nu

Eu: Oglinda?
Ea:..parca nici asta, dar oricum eu am vazut filme de arta de un regizor japonez, (acum sincera sa fiu, a zis si-un nume si nu era Hashimoto) imi place foarte tare.

(ta-na-na, sfarsitul primei parti dintr-o serie extrem de lunga)

Inchidem paranteza patrata si concludenta. Mai luati si voi o pauza ca prea le stiti pe toate.

Vanity, definitely my favorite sin. Whoo-ah!

Florin Chilian - Zece

Are piesa asta un "je ne sais quoi", care te trimite intr-o transa stenica, dorindu-ti doar sa fii.....

Purple Xmas

Am vrut un brad mov pentru Craciunul asta. Nu am putut sa-l fac asa, pentru ca nu am gasit ornamente foarte misto, nici macar dragutele, asa ca l-am facut rosu cu auriu, cum il facem de vreo trei ani incoace. Si a iesit tare dragalas impodobit cu dragoste, colinde, miros de cozonac, cald si imbietor in casa, vin fiert, atmosfera idilica pentru impodobirea bradului. Fer-me-ca-tor. Mosul a fost tare darnic si mi-a adus jucaria asta, dupa care sint realmente innebunita. M-am necajit putin pentru ca exact cand vroiam sa-i testez capacitatile, Orange-ul avea probleme cu reteaua.

Nu stiu cum vor fi zilele urmatoare, dar stiu sigur ca am sa merg la ai mei, am sa ma-ntalnesc cu prieteni de care n-am avut timp in ultima vreme, am sa vad multe filme si am sa vorbesc mult la telefon. De citit n-am chef zilele astea. Dar am sa ma gandesc la New Year's Resolutions. Si sper sa le oranduiesc ceva mai bine decat anul care tocmai se incheie.

Madeleine Peyroux - I'm All Right

He sang Christmas songs in bed... well, do you?
Gata, am plecat dupa cadouri.

This one is for Maya. Pentru ca de cate ori il ascult, ma gandesc la ea.

..Tell me if you got a problem
Tell me if it's in your way
Tell me if there's something bothering you
Tell me what should I say
You know I'd do anything
You know I'd change the world
You know I'd do anything for my little girl
Tell me if you got a problem
Tell me now what's inside
Show me if you broke your heartstrings
You know you never need to hide
You know I'd do anything
You know I'd paint the sky
You know I'd do anything for you, my guiding light
Cause you're my Star, shining on me now.

To beta or not to beta?

Dragi crestini curati la suflet si cu frica de D-zeu, daca nu e cu banat, as dori sa ma lumineze si pe mine cineva ca pe bradul pe Craciun. De ce treceti toti pe beta? Stiti ceva ce eu nu stiu? Si cu voia d-voastra, trebuie sa va anunt ca eu pe blogurile beta nu pot sa mai pun comment-uri. Adica eu incerc, incerc, ma enervez, renunt in cele din urma, plina de frustrari, ca vreau sa zic ceva si n-am unde, si la tribuna Parlamentului nu cred ca mai am loc sa vin si eu cu problemele mele. Asa ca, va rog pe voi, astia cu bloguri, sa ma eliberati de frustrari si sa-mi aratati calea. Care este. Sarbatori supercalifragilistice!

La Multi Ani, Florin Chilian!

L-am vazut in seara asta la Radu Moraru. Este ziua lui si este trist. Sau asa l-am simtit eu. Si mi-am adus aminte de interviul pe care i l-am luat anul trecut, cam pe vremea asta, cand eram noi tineri si cutezatori si cand credeam ca vom face o revista cum n-a vazut Parisul. Si daca revista nu a fost sa fie, ma simt datoare si putin vinovata fata de Florin, motiv pentru care pun interviul aici.

Eu:Ti-a mai luat interviu pana acum un avocat?
F. Chilian: Numai in particular.

Te previn ca s-ar putea sa sune mai mult ca un interogatoriu decat ca un interviu. Cum arata o zi obisnuita in viata lui Chilian atunci cand nu are concerte?
Ma trezesc cand vreau. Pe la 10, 11, 12, 13. Imi fac o cafea, intru pe net, imi iau posta, in general raspund la cam toate email-urile, mai iau chitara, mai studiez, ma mai enervez, uneori ies prin oras. Programul de seara depinde de ce am chef. Ma mai duc..am eu niste locuri ale mele unde merg cu prietenii mei si unde nu merge nimeni altcineva.

Te recunoaste lumea pe strada?
Da. Ma cam recunoaste. Sunt om - am parte de intamplari firesti, nici jenante, nici fericite - dar si firescul a ajuns sa tina de fericire in cretinatatea asta in care traim. Lumea se cam sperie cand ma vede alaturi pe la benzina sau in supermarket-urile astea de doi lei. Nu ma intreaba cine-i "Iubi", dar imi cere autografe.

Ai o zona preferata in Bucuresti, o strada anume, o casa anume, locuri pe care iti face placere sa le vezi constant?
Nu. Nu sint tampit deloc. Nu ma atasez de obiecte si n-am nici instinctul ala de turist. Nu sint un bun turist absolut deloc. Nu ma intereseaza ce se construieste in afara unei personalitati.

Atunci nici sa calatoresti nu-ti place prea tare?
Da, asa este. Nu-mi place. Am fost de curand in China si m-am enervat ingrozitor, ca nu sint turist. Si nici nu-s gagici misto in China.

In China, da, nu prea sint…puteai sa incerci Thailanda.
Da, dar in China am fost trimis de statul roman sa va reprezint cultural..iceste.

Care este parerea ta despre transportul public din Bucuresti?
Este o intamplare de doi lei. Sint o gramada de putori si de pungasi si pe acolo, dar ce ma deranjeaza pe mine este ca nu se folosesc de spatiile destinate lor. Mai mult decat atat, nu intra in alveolele alea, se intrec in continuare asa cum s-a intamplat si in povestea aia nefericita, cu accidentul din cauza caruia a murit Vali, niste oameni adunati din sat, facuti oraseni, care nu inteleg ca multi dintre noi, care sint regulile civilizatiei urbane. Mai sint si cretinii care trec pe rosu. Si politia nu le face nimic. Altfel am o parere foarte buna, pentru ca nu il folosesc.

Cu ce te deplasezi prin Bucuresti?
Cu masina proprie si personala.

Mananci des la fast food?
Niciodata. Nu-mi place fast food-ul absolut deloc. Ma manjesc pe bot si pe maini.

Asta inseamna ca ai suficient de mult timp liber astfel incat sa te asezi si sa savurezi o masa asa cum trebuie.
Nu sint gourmand. Nu sint pretentios la mancare.Dar prefer sa mananc civilizat daca tot trebuie sa mananc.

Unde ai concertat cu cea mai mare placere?
Peste tot pe unde ma duc sa cant, cant cu placere.

Trebuie totusi sa-ti aduci aminte de un concert care ti-a placut mai mult decat altele..
Da. Este un club in Buzau. Tess. Acolo a fost cel mai misto concert. Sint concerte foarte misto, care ies asa pentru ca publicul le face asa, concerte pe care le tine publicul. Si in Bucuresti, la Laptarie am avut concerte misto, aici la Casa Eliad, la Prometheus.

Preferi salile de spectacol sau cluburile pentru concertele tale?
Asta este o intrebare pe care mi-o pun si eu. Doar ca sint foarte comod, puturos. Desi, am avut mai multe contacte cu Mircea Dianconu ca sa facem o serie de concerte la Teatrul Nottara. Dar chestia asta implica mai multe actiuni, se lucreaza cu statul ingrozitor de prost pentru ca sint inca foarte cimentati in dementa birocratica. Prea multe hartii implica mai multa munca. Prea multa munca organizatorica la un moment dat, pe care tot eu trebuie sa o fac.

Si atunci alegi varianta mai usoara, cluburile?
Aleg varianta mai lejera in care totul este aranjat de catre cineva. Aleg si prefer locurile in care se canta pe bilete de cand ma stiu. Cred ca sint unul dintre putinii care fac asta.

Ce muzica asculti?
Nu prea ascult. In masina mai ascult radio City FM.

Ai simpatii, antipatii din peisajul muzical romanesc?
Antipatii nu am. Simpatii am. Imi plac Parazitii foarte mult, Holograf, Class uneori.

Piesa “10” are o poveste?
Este o piesa veche. Cred ca are cam 6, 7 ani. Imi inchiriasem casa pentru a reusi sa fac rost de bani. Stateam la un prieten in garsoniera cu prietena lui si intr-o buna dimineata faceam un rebus si asta mi-a luat rebusul si s-a dus sa se cace. Am fost atat de suparat si am zis, “bine ma, lasa, ca pana iesi tu din baie imi fac si eu un rebus”. Si pana a iesit el din baie am facut textul piesei asteia, care este de fapt un rebus ce trebuie descifrat. Nu vine din prima.

Ce crezi ca ne place la muzica ta?
Regasirea. Asta cred si vreau eu sa se intample cu mine insumi. Nu vreau fani din aia disperati care sa-si rupa sutienele de pe ele.

Fani in mare majoritate femei?
Da, si este firesc sa fie asa pentru ca in general zona asta sensibila a personalitatii este mai vizibila, mai putin ascunsa la voi, domnisoarele.

Da, dar un barbat este cel care ne (in)canta.
Si ce daca? Exista si la noi, doar ca asa cum spuneam, este o zona in care esti confortabil cu mintea, pe niste discursuri care celor mai multi dintre noi le lipsesc ca definitie. Nu stiu cata lume o sa intelega ce tocmai am spus.

Putem sa reluam cu alte cuvinte daca vrei neaparat sa te faci inteles.
Nu vreau. Menirea unuia ca mine este sa-i aduca pe ceilalti la nivelul lui, nu sa coboare el in cacat, cacatul cotidian ca sa mai indulcesc un pic expresia. Si atunci, ca sa revenim, ce va place voua la muzica mea este faptul ca sint aceleasi ganduri pe care unii dintre voi, mai mult sau mai putin, in functie de propriile voastre resurse de a comunica cu voi insiva, vi le regasiti (gandurile) in zona ideatica in care ma misc eu. Doar ca eu le fac publice. Si mai sint si foarte talentat, asta este un noroc pe care nu pot sa-l ascund.

Nu esti modest deloc.
Nu. Modestia este pentru imbecili. Ca dovada ca nu sint foarte multi oameni de valoare care sa iasa in fata. Numai un om mare poate sa faca greseli.Si atunci asta cred ca va place. Ca va regasiti in ceea ce cant eu si ca singuratatea nu mai este atat de definitiva la un moment dat.

Ce crezi despre pirateria pe internet?
Este un rau necesar.

Rau pentru ca iti diminueaza veniturile si necesar pentru prestigiu, sau…?
Hai sa-ti spun ce am facut eu. Am dat drumul, eu am dat drumul pe net la un concert inregistrat in Laptarie. Si foarte multa lume mi-a sarit in cap. Raspunsul a fost foarte simplu si inteles dupa mult timp. Este nevoie sa se faca o legatura mai rapida intre zona in care sint eu si zona in care sinteti voi, mental vorbind. Ca sa fiu inteles mai usor. Pentru ca am dat drumul la piese care vor fi scoase peste doua albume. Proiecte care urmeaza, desi sint gata piesele, trase in studio. Cum este “Viata ca o curva”, care are sa fie peste doua albume. Si am nevoie sa citesc fundul de ochi al celor care vin la mine la concert. Sa vad o privire de genul ”da ma, stiu pe unde esti”. Sa scurtez distanta dintre mine si cei care ma asculta, sa ma ajunga din urma cel putin muzical. Pentru ca functionezi intr-un mediu care are regulile lui sociale. Cat despre faptul ca cei mai multi dintre noi preferam sa copiem muzica de pe internet, este si “meritul” caselor de discuri. Cei care copiaza muzica isi fac la randul lor un rau. Pentru ca vanzarile scad si atunci casele de discuri renunta la colaborarile cu artistii care lor le plac, si acestia se duc in neant. Nu traim noi din vanzarea muzicii cum ar fi firesc. Si atunci primul “merit” il au astia care copiaza muzica de pe internet, si atunci au muzica pe care o merita: manelele.

Cat si pentru ce folosesti internetul?
Ca sa primesc email-uri, trimit email-uri, ca sa vad ce se mai intampla, citesc presa in general cand stiu ca se scrie despre mine. Sint prea puturos ca sa ma duc sa cumpar ziare.

Mai ai timp sa citesti? Citesti in fiecare zi?
Da, citesc, dar nu in fiecare zi. Cand am chef.

Ce citesti?
Am terminat de curand “Fata de asfalt”, carte de poezie.

Citesti poezie? Mai citesti poezie?
Nu, dar mi-a daruit-o o prietena, nu ma intreba cum o cheama ca nu mai stiu, stau prost cu memoria mecanica a numelor. Si am citit de curand toata chestia aia cu Dan Brown, sau cum il cheama!?

Codul lui DaVinci si toata isteria de dupa?
Toata isteria insemnand inca patru carti. Cartea asta, ecourile cartii scrise din perspectiva bisericii, aceeasi carte scrisa din perspectiva unor cercetatori, le-am citit pe toate ca sa-mi fac o idee rotunda.

Si ce crezi acum?
Intotdeauna am crezut ca biserica este prima forma de manifestare a politicului, controlul maselor. Se pare ca sint suficient de multe lucruri reale in intamplarea asta, mai ales ca aveam unele informatii din cu totul si cu totul alte lecturi disparate.

Te-ai gandit ca poate fi privita ca o blasfemie?
Nu. De ce? Daca Dumnezeu este negru sau femeie care este problema? Nu cred ca este o blasfemie si cred ca magarii astia din biserica au facut-o curva pe Maria - Magdalena cand ea era ..o femeie. Probabil ca ei, de acelasi sex fiind, se inteleg foarte bine si n-au nevoie de sani care sa stea intre ei.

Ce inseamna pentru tine un om cult?
Habar n-am. Nu mi-am pus problema asta pana acum.Un tip care sa aiba istetime, sa aiba cursivitate in discurs, un tip care sa bata campii cand vrea el, nu cand se intampla, sa fie optionala treaba asta, sa nu aiba forma gandirii “aaaaaa”, nemaivorbind de cea a exprimarii, care sa aiba valori, care sa aiba temele de raportare legate prea putin de social, pentru ca ti-o iei rau daca te orientezi dupa ce este bine si ce este rau in social. Sint sisteme de raportare care te feresc de depresii, adica cele reale. Cautati-le la biblioteca.

Defineste cultura, subcultura si anticultura din Romania?
Cultura nu mai exista in Romania. Anticultura exista peste tot in media. Subcultura este prezenta la tot pasul, de la Gigel sau cum il cheama pe asta care lucreaza pe basculanta, in reclama aia stupida de altfel, “Gogule, probleme, ma?”, care Gigel la mine in discurs apare ca presedintele Basescu. Si atunci, de la tractoristul asta care este intaiul statator al tarii, pana la relatiile interumane.

Nu mai exista cultura in Romania pentru ca nu mai sint oameni de cultura care sa o faca?
Nu. Unul care ar fi dupa mintea mea premiantul clasei, este Andrei Plesu. Dar Andrei Plesu se ascunde, probabil asa este natura dansului, in spatele celui care face un trafic cu ciunga si cu blugi. Ca asta faceau vaporenii pe vremuri. Nu-si asuma timpul in care traieste, conditia dansului pana la urma urmei. Ma sacaie, ma enerveaza rau faptul ca toti oamenii astia care ar trebui sa fie valorosi prin ei insisi, se ascund dupa cioflingari. Si in fata ies doar curvele si imbecilii. Mai stiu o chestie, cand cineva bun nu face nimic, ne ajunge raul pe toti. Este numai “meritul” oamenilor de cultura ca s-a ajuns aici. Nu exista cultura in Romania decat in enclave. Mie imi parvin diverse publicatii, sint cateva centre de cultura, noduri de cultura la Iasi, Cluj, Timisoara, Brasov. Bai, de nu se injura astia intre ei si se fut in gura pe romaneste.

Academic vorbind..
Da, da, normal. Eu le rasfoiesc, nu le citesc de la un cap la altul pentru ca de cele mai multe ori este vorba de informatie sterila, cum este si in poezie, pentru ca tot am vorbit de poezie. Nu-mi place poezia. Am citit de curiozitate cartea aia. Nu cred in poezie. Poezia este cuvantul mort. Cuvantul are si alte dimensiuni.

Ce-ti place si ce nu-ti place in Bucuresti?
Imi place unde stau eu, imi plac prietenii mei, nu-mi plac coloanele oficiale. Cred ca pana la urma o sa opresc in mijlocul unei intersectii, sa las masina acolo si ii dau si foc.

Din spirit de fronda? Ai o problema cu autoritatile?
Am o problema cu autoritatea, nu cu autoritatile si asta tine de sanatate mentala. In rest, ce sa-mi placa, ca este un oras jegos, imputit, plin de cretini. Farmecul il dau oamenii aia misto cu care ai ocazia sa te intalnesti. Altfel este un oras micut. Ma joc pe o tema cu un cantec a propos de chestia asta : “curvele si pestii s-au dus la bodega”.

Te consideri un tip excentric, atipic?
Sint atipic prin natura fenomenului in care evoluez. Ca si tine. Dar excentric, daca bunul simt tine de excentricitate am belit-o cu totii. Cred ca da, sint excentric. De ce sint excentric, habar n-am. Dar sint.

De ce nu esti promovat mai mult, de ce nu te vedem mai mult la TV, de ce nu citim mai mult despe tine?
Pentru ca am o alta scara a valorilor. Am refuzat de multe ori sa fiu realizator de emisiuni de televiziune. Chiar iti ziceam mai devreme de tipa aia de la Protv care n-a inteles cum de sint eu in stare sa refuz o chestie pentru care altii si-ar taia o mana. Pentru ca fac ceva mult mai interesant. Fac muzica. Pentru ca asa cum am mai spus-o si ma repet, in general redactorii muzicali de radio si directorii de programe muzicale sint imbecili si se duc acolo ca sa aiba parte de sex moca cu femei bine dispuse, dornice de afirmare. Sau cu baieti, ca n-am nimic impotriva lor. Cu cat mai multi ei, cu atat mai multe pentru noi. Mediul asta care tine de muzica romaneasca este cu curul drept in sus, asteptand banane.

Cum ti-ai caracteriza fanii?
Baieti isteti. Si fete istete. Lume inteligenta, personali cu ei insisi, mai deschisi, apropiati de ei.

Mai mergi cu bicicleta?
Da. Cand am ocazia. Am avut una mai buna dar mi-au furat-o si a trebuit sa-mi iau alta. Dar costa foarte mult una cu care as vrea eu sa ma plimb.

Vrei sa comentezi in vreun fel viata politica din Romania?
O adunatura de curve mirosind a jeg si de parnaiasi care inca n-au intrat in parnaie, de imbecili si de cretini. N-am nici un cuvant bun la adresa lor dar pot sa continuu cu astea naspa vreo doua zile, ba chiar sa le pun si in expresii.

Ti-ai dori sa-mi raspunzi la o intrebare pe care nu ti-am adresat-o?
Maine sint liber toata ziua.

De prin lume adunate si-napoi la lume date

Am fost invitata in seara asta la ziua unei prietene, intr-un restaurant simpatic la doi pasi de casa mea, pe langa Foisor. "Putin din tot", asa se cheama restaurantul. Si mai era invitat un tip, care le stie pe toate, dar le stie pe bune. Bine, ca si functia ii faciliteaza accesul la tot soiul de informatii, asta e partea a doua. Anyway, am aflat cateva chestii extrem de simpatice si interesante, un fel de can-can-uri globalo-administrative.

In Portugalia, pe autostrada, exista radare din zece in zece metri, si semafoare cam la fel de dese. Faza misto este ca daca depasesti viteza admisa legal, nu apare nici un politist sa te amendeze si nici nu ti se face fotografie, dar primul stop pe care il intalnesti este rosu. Atat. Pentru ca radarele functioneaza in tandem cu semafoarele si prevenirea accidentelor si fluidizarea traficului li se par mai importante decat sanctionarea soferului.

In Austria, se incearca si se si reuseste inlocuirea in tot ce se poate a functionarului public cu o masina automata aferenta. De ex., cartelele pentru transportul in comun le cumperi de la automate de pe strada. Si ca sa implemeteze mai rapid sistemul au facut asa: vrei sa-ti elibereze un cazier? Foarte bine. Ai doua variante: ori mergi la ghiseu si platesti 20 Euro, ori il soliciti electronic, free.

In Japonia, toti banii stau pe card si nu mai plateste nimeni cash. Toate veniturile sint declarate si dovedite. Mai dragut este ca atunci cand ai venituri declarate de 3000 Euro si ai platit cu cardul 3005 Euro, apare ca o boare Fiscul si te intreaba: de unde ai avut 5 Euro? Ca asa e-n tenis.

In Franta, pentru diminuarea fenomenului infractional, au introdus ca pedeapsa complementara, pe langa pedeapsa aferenta unei infractiuni, si suspendarea permisului de conducere. Motiv pentru care s-a redus simtitor numarul potlogariilor.

Tot aseara, am aflat de la un alt invitat la aceeasi petrecere, ca in Romania, intr-un sat de pe langa Lehliu, nu-i retin numele, exista o cutuma locala propovaduita de preotul satului. Si asa se face ca atunci cand un crestin din sat moare fara lumanare la cap, in noaptea Invierii, cineva din familie trebuie sa aduca la biserica un fel de ofranda pentru sufletul celui disparut, si anume un cocos alb viu, care sta pe pervazul bisericii in timpul slujbei, intr-o cotcodaceala si o agitatie frenetica alaturi de ceilalti cocosi, ca inteleg ca se strang destui in fiecare an. Nu puteam sa ma opresc din ras cand am auzit asta. Adica, nu aveam in fata decat o biserica de tara plina de enoriasi smeriti, eventual ingenunchiati, un popa rumen in obraji de la vinul sfintit incercand sa spuna slujba printre sughituri, si hoarda aia de cocosi agatati pe la geamuri, zburatacind fiecare in dementa lui ca intr-o exoricizare colectiva. Sfanta liturghie de Duminica. Cum dracu sa nu mori de ras?

Dar nu-mi era ceva clar in tot peisajul asta, asa ca intreb:

" Bine, si ce face Biserica cu toti cocosii astia?", gandindu-ma ca vor fi sacrificati intr-un rit secret, cunoscut numai de localnici, intru iertarea pacatelor raposatilor, ca apoi singele sa fie baut 40 zile de o fecioara neprihanita, sau mai stiu eu cum.

" Biserica? Ce sa faca biserica cu cocosii cand parintele are cinci baieti?! Ei cu ce sa creasca?"

Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac!

Acum vad ca au iesit cumva in mega antiteza, povestile astea de la noi si de la ei. A fost fara intentie, nici macar ca-n bancul cu "i-am luat si pe ei, sa-i fac de ras", n-am vrut sa fie.

Despre noi, ce sa mai zic?!

Sa zic totusi de luminitele pentru Craciun din centru, care mi se par cumplit de urate si odioase. Albastru obosit, extrem de plictisitor, de rece si de trist. Daca te simti totusi invaluit de spiritul Craciunului, te sfatuiesc sa nu vizitezi centrul orasului noaptea.

Limba noastra-i o comoara in adancuri

Cand era mica si umblam cu doua cozi in varful capului, intelegeam ad literam tot felul de expresii, asta daca era ceva de inteles ad literam. Daca nu, Maroco si Nu te supara, frate. Mai precis, nu extrapolam deloc, ergo, nu intelegeam nimic din expresii fara sens imediat. Din cauza asta, am avut cateva dileme sintagmatice o buna perioada de vreme.

Una dintre ele era zicerea cu "a nu avea dupa ce bea apa". Si stateam si disecam problema pe toate partile, cu mintea mea de comandant de grupa, si nu intelegeam cum vine treaba cu "dupa ce". Logica de atunci imi spunea ca ceva in formularea asta este gresit, eventual, corect ar fi fost sa nu ai din ce bea apa. Mi se parea mai usor de inteles ca cineva sa nu aiba pahare, cani, tacamuri, decat hrana propriu-zisa pe care sa o puna in ele. Alta varianta posibila, era sa nu ai dupa cine bea, si atunci ma gandeam ca trebuie sa fie tare trist sa mananci tot timpul singur si sa nu ai dupa cine sa bei, din acelasi pahar, asa frateste. Oricum, n-as fi rugat pe altcineva sa-mi explice, Doamne-Fereste. De unde trag concluzia ca orgoliul apare din frageda pruncie.
Alta expresie cu care am avut probleme, a fost "a face laba". Tin minte ca mi-am batut capul saptamani intregi cu patrunderea sensului, dupa ce l-am auzit pe un coleg in curtea scolii, proclamandu-i altuia ca e facut/nascut din laba. Cred ca eram in clasa 9-a. Si ma gandeam literalmente la laba piciorului si nu intelegeam care este legatura sexuala intre laba piciorului, sexul propriu-zis si copiii care ar iesi din toata nebuloasa asta, nici daca ma picai cu ceara. Pe de alta parte, avem si un oarecare sentiment de jena, care ma impiedica sa intreb pe cineva cum sta treaba. Nu ca as fi fost sfioasa, dar psihologic, functionam tot pe principiul de mai-sus si nu vroiam sa se stie ca nu stiu. Asa ca, la auzul expresiei cu pricina, incercam sa mai deslusesc mirarea si curiozitatea si pe chipul altor copii, dar fara sa-mi trebuiasca aptitudini de Sherlock Holmes, nu sesizam nimic. Normal, pentru ca toti stiau despre ce e vorba.

Si sigur mai am cateva adancimi din astea neintelese la prima strigare, dar nu mi le amintesc acum.

Cinci carti si o insula

Am fost taguita de textier, care si-a luat-o de la Vakulovski. Asadar, trebuie sa va povestesc eu despre cinci carti pe care le-as lua cu mine, exilata fiind pe o insula. Pustie, evident.
Cinci carti, cinci carti...aaa, asta inseamna foarte putin. Cinci carti imi iau de obicei cand plec 2 saptamani in concediu, ce daca n-am mai fost in concediu 2 saptamani de ani de zile. Cinci carti pentru eternitate, mi se pare o alegere destul de greu de facut, dat fiind ca exilul poate fi vesnic, poti ajunge sa le recitesti de cateva sute de ori each.
Aleg:

• Pendulul lui Foucault de Umberto Eco, pentru ca tot timpul mi s-a parut a fi o carte in carte. Are de toate cartea asta, tie ca cititor iti trebuie numai instrumentrul necesar decriptarii itzelor imbinate maiestuos.
• Jurnalul fericirii de Steinhardt, cartea ideala de luat pe o insula pustie. Este cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori si de fiecare data i-am gasit noi intelesuri. Este un soi de carte, colac de salvare de care nu ai cum sa te saturi, indiferent de cate ori ai citi-o.
• Maestrul si Margareta de Bulgakov. Pentru ca la prima citire, si singura de altfel, mi s-a parut o carte ciudata si usor eclectica. Pentru ca nu sint sigura ca am "prins-o" cu totul si pentru ca este o carte pe care vreau sa o simt bine.
• Martin Eden de Jack London, pentru ca este printre primele carti "pilde" citite, devenind din aceasta cauza un fel de pilon pentru drumul sinuos pe care urma sa-l fac printre lecturile de mai tarziu.
• Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes, pentru ca este cartea adolescentei mele si imi aduce aminte de perioada in care eram convinsa ca m-am nascut ca sa take over the world. Are cartea asta ceva special, un univers aparte care ti se deschide, inchizandu-ti, in acelasi timp, toate usile catre lumea reala.
  
  Cam astea ar fi cartile mele.
  
  Jocul merge mai departe la:
  
  Blogariu-Boariu
  
  Bucurenci
  
  Paul, e-viata

Regina Spektor - Fidelity
She's so....me

Girls, they wanna have fun

Nu mai avusesem parte de multa vreme de o seara cu fetele, in oras. Si pentru ca Ramona, o foarte buna prietena, stewardesa, s-a intors in tara dupa o absenta de cinci ani, vineri seara am strans gasca si-am iesit ca fetele.

Si-a iesit o seara fan-tas-ti-ca, care a inceput de dupa-amiaza si s-a terminat in zori.

Ne-am strans la Ramona, care-a gatit fried rice con chilli. Mmm, delicios. Am mai cerut o portie. Si am povestit si am vazut poze si ne-am aratat haine. Girls stuff. Dupa care, a urmat sedinta de machiaj, ca doar iesim in oras, au zis ele. Au ras de mine ca nu mai stiu sa ma fardez. Pe buna dreptate, ca nici nu mai tin minte de cand nu m-am fardat ca la carte.

Am plecat in Irish Pub, unde am stat cateva ore bune. Si nu m-au lasat sa beau suc toata noaptea, complotand de fiecare data cu barman-ul sau comandandu-mi de baut cand eram la toaleta. Dupa primele cinci minute de discutie, surclasam si cel mai tare episod din Sex and the City. N-am iertat nimic. De la primele experiente sexuale pana la cele actuale, iubirile impartasite sau nu, sex, certurile, impacarile, fugile de acasa, vibratoare, noptile pierdute invatand sau plangand pe strazi, plimbari in ploaie, saruturi cu cea mai buna prietena si cam tot ce ne-a legat pana acum. Pana si cele mai dureroase amintiri erau povestite printre hohote de ras cu lacrimi siroind pe obraji.. Scaunele erau neincapatoare pentru a sustine un ras atat de sincer.

Doamne si cate am mai facut si de cate uitasem. Si ce bine este sa ai prieteni care sa ti le aduca aminte.

Din Irish am plecat prin cluburi. Cred ca am fost in vreo 4-5. Si am dansat si am fumat si am ras si am facut misto si am socializat si am stupefiat cativa taximetristi. Tin minte exact ca in Coyote, le-am fentat si pe ele si pe barman si am pus mana pe Red Bull pana sa mi-l toarne in vodka.

Si mi-am dat seama azi-noapte, ca voi, barbatii, nu stiti sa va distrati asa cum o facem noi. Pentru ca noi ne distram frivol si copilaros, si din cauza asta mult mai misto.

Carmen-ness

Cand mi-am facut blogul asta, nu mi-am inchipuit ca posturile mele vor fi personale. De fapt, nu mi-am inchipuit nimic. La dracu. Daca nu scriu despre cum sint si ma tot ascund in spatele unor cuvinte lungi si erudite, ce-am rezolvat? Puteam sa-mi fac un blog juridic spre exemplu, dar atunci nu l-as fi denumit asa.

Despre mine...Sint cea mai extrovertita si in acelasi timp cea mai introvertita persoana pe care o cunosc. Introvertismul ( exista cuvantul asta? si la urma urmei, daca Bush jr. o face, eu de ce n-as face-o?) meu este dificil de descifrat. Este si mai dificil de identificat. Imi este usor, chiar foarte usor sa comunic, relationez cu tot felul de persoane, cu diverse statute sociale, varste, sexe, orientate in orice fel si in orice directie. Greu imi este insa, sa-i las sa se apropie, sa ma descopere, sa vorbesc despre inner-ul meu, despre mine in prasele, despre mine in strafundurile catacombale ale sufletului. Nu-mi scapa nici o pana, si de cele mai multe ori nici nu simt nevoia sa ma pun pe tava, gata preparata.

Dar asta nu ma impiedica sa-mi dau seama ca nici daca as vrea, n-as putea. Sau mi-ar fi foarte greu. Si ar trebui manusi chirurgicale pentru operatia asta. Pentru ca psihicul meu este extrem de labil si de neasezat.

Este ca si cum ai incerca sa te plimbi prin labirinticele gradini britanice, cu un foarfece in mana, necesar pentru plivitul buruienilor, dar exact cand identifici un ciulin si incerci sa-l elimini, auzi cum pocnesc mugurii altora, mai multi si mai maligni si te intrepti grabit spre ei, spunandu-ti ca pericolul napadirii este iminent, dar multumit totusi, pentru ca ai identificat tumoarea. Dar alta de abia ia nastere.

Scriu randurile astea la lumina difuza a unui bec, dintr-un microbuz care goneste in noapte. Ma simt ca-n filmele lui Tarkovski.

E prea cald si nu mi-e bine si geamurile nu se deschid. Nu aveam pix, asa ca i-am cerut soferului, care se uita din cand in cand la mine, gandindu-se probabil ca intrec masura si ii consum mina.

Scriu cu agenda pe genunchi. Mi s-au uscat buzele. Un sarut fierbinte si umed le-ar prinde bine.

Ce ciudat! Langa mine sta un barbat care incearca sa traga cu ochiul la ce scriu acum. Am ridicat coperta agendei intre noi si scriu asa cum copiam la examene. Pe furis. Daca randurile astea sint sortite, probabil, sa ajunga intr-un jurnal pe net, de ce le feresc de privirile unui necunoscut?

In din ce in ce mai desele momente de sinceritate, atunci cand ma uit la mine, in mine, cand ma contemplu si ma detest....chiar nu mi-e bine. Poate vomit in autobuz....ma descompun in mii de particule ca apoi sa ma recompun dupa alte reguli, si imi dau seama ca nu sint nici pe departe asa grozava cum ma cred. Sint mediocra. Si urasc sa fiu mediocra.

Este trist sa constati ca te balacesti in mlastina mediocritatii de ceva vreme si ca iti lipsesc ambitii majore. Ii permit spiritului meu sa lancezeasca intr-o pasivitate contemplativa si atat.

Vreau sa ma tintuiasca o strafulgerare ancestrala care sa ma ilumineze, care sa-mi deschida calea, sa-mi lumineze drumul. Vreau sa am o stea calauzitoare.

Si mai trist este ca dupa ce am sa termin de scris randurile astea si am sa inchid agenda, am sa fiu exact ca pana acum.

Ma uit pe geam si imi vad reflexia in geamul murdar, sprijinita cu capul de spatarul capitonat al scaunului....of, cat de vulnerabila par, ...sint.

She never took the train alone,

She hated being on her own,

She always took me by the hand

And say she needs me.

De ce-mi vine sa plang?

Daca incep sa plang acum, soferul si tipul de langa mine vor crede ca sint nebuna.

Da. Toti avem cate un -ness in coada numelui, care ne defineste. Carmen-ness.

Asa am vazut eu intr-un film.

Acopera-mi inima cu ceva

Ascult in crop Tajabone, o piesa din Todo sobre mi mare, al lui Almodovar, de vreo doua-trei saptamani. Si o ascult, si o ascult si nu ma mai satur. Si chiar n-as vrea sa-mi apara starea de saturatie, care apare de obicei atunci cand asculti o piesa, cu disperarea cu care isi fumeza un condamnat ultima tigara.

..... tonight you killed me with your smile.

E frig afara si parca este prea repede frig. In casa este si mai frig. De cateva dimineti de abia ma desclestez din pat. In drum spre baie, cu ochii pe jumatate deschisi, ciufulita si imbufnata ca telefonul m-a trezit inainte sa-mi termin visul, ma gandesc ce frumos ar fi daca in loc de delfini, in baie as gasi pinguini. Uite, au destul loc sa se balaceasca in cada, iar restul sa joace leapsa pe gresia uda. Un pinguin a vrut sa se mumifice in hartia igienica, care zace abandonata si vlaguita dupa ce-a executat dansul serpilor. Pinguin mumificat. Ar fi ceva. Gandul asta imi fura un zambet iar delfinii zambesc si ei complice. Pana si cristalele din pasta de dinti au gust de Polul Nord.

When everything seems like the movies ,..Yeah, you bleed just to know you're alive.

De acum, pana la primul ghiocel n-ar trebui sa mai treaca multa vreme. Dupa care apare si margaritarul, primavara trece repede... vine toamna. Parca niciodata toamna n-a fost mai frumoasa ca anul asta. Jinduiesc dupa o toamna la tarmul unui ocean, cu cer portocaliu si flacara lumanarii, ca un foc tribal, ingemanandu-se cu adierea calda a vantului de Septembrie, Duke Ellington si un hamac. Toamna pot sa dau drumul franghiilor care ma leaga de prea mult, prea cald, prea scurt, prea repede, pentru ca toamna este sigura, irezistibila si frematatoare. Si nu este pentru show-off. Este pentru sufletul meu si pentru copilul din mine, nascut toamna, care nu vrea sa creada ca a crescut.

Arici Pogonici

De fiecare data cand intalnesc o persoana cu un nume ciudato-ilar, ma intreb: oare la ce s-au gandit parintii care si-au stigmatizat copilul in felul asta? Sau mai degraba, la ce nu s-au gandit. Exista si un "pentru ca"? Am cunoscut de-a lungul timpului cateva specimene din astea rare. Am trecut si prin perioada in care, impreuna cu o prietena studiam cartea de telefon pentru a gasi nume cat mai neobisnuite si sunam sa facem glume proaste. Ba chiar eram atat de pasionate de joaca noastra, ca pierdeam nopti intregi in felul asta. Si colectionasem pana acum doua nume, cu care intram usor intr-un eventual top 5. Unul este al unei colege de liceu pe nume, Roata-Moale Sorinela Cezarea iar celalalt al unei colege de facultate, Tzutzoi Naussica.

Dar am aflat zilele trecute de existenta unor frati. Si de acum sint pe podium vesnic.

Fratii astia, un frate si o sora, se numesc nici mai mult, nici mai putin decat: Suplex-Valahorum si Suplexa-Valahorum. Si astea sint doar prenumele. Numele de familie nu-l cunosc si pe cuvant daca mai are vreo importanta. Nu e gluma. Si nici de alta etnie nu sint, cum probabil va ganditi. Pur si simplu asa ii cheama pe ei. Suplex Valahorum si Suplexa Valahorum.

Acum ziceti si voi daca mai am concurenta!?

Later edit: Prietenii mei de la care am auzit numele astea, au citit postul si se pare ca am inteles numele putin gresit. In favoarea fratilor insa, pentru ca adevarul este mai crunt decat parea. Situatia reala sta asa: Memoranda Suppllexa si Memorandu Suplex. El un p si un l, mi s-a spus. Si sint gemeni.

Salif Keita & Cesaria Evora - Yomore.