So

...imaginati-va urmatoarea faza.

Ea merge la psiholog. Si cum se cade in atare situatie, ea ii povesteste, el asculta.
Si asculta el ce asculta, si la un moment dat, isi da si el, ca tot omul, cu parerea: "esti ca o omida. pe cale sa se transforme in fluture si sa-si ia zborul". Numai ca ea nu asculta tot ce are el de zis, si ramane blocata la omida. Motiv pentru care ridica contrariata o spranceana si intreaba:

- Pardon! Cum mi-ai spus?

- Omida, zice el, putin descumpanit, gandindu-se ca poate a fost prost inteles.

- Omida, nu?! Asa mi s-a parut si mie ca am auzit. Asculta bai fraiere, pe cine pizda ma-tii faci tu omida, ma? Ma cunosti de undeva? Cine pana mea te crezi, bai, ratatule sa-mi spui mie ca sint omida? Adica de aia vin eu la tine, bai putzoiule? Sa ma jignesti tu pe banii mei? Vai de capul tau de psihologul pulii! Ca daca era ceva de capul tau, te faceai dracu si tu pilot de avion, iti gaseai in pizda ma-tii o meserie barbateasca. Ce meserie e asta ma, pula? Sa stai in cur si sa-i asculti pe toti frustratii? Aaa, crezi ca esti smecher, nu? Auzi, ia da-mi tu banii inapoi si de azi inainte cand mai vrei sa jignesti oameni, sa o jignesti pe ma-ta. Ai inteles, prapaditule? Ca dracu mai vine la tine....lua-te-ar dracu cu Freudu ma-tii sa te ia.

I love this video

Texas - Summer Son
Vezi mai multe video din Muzica

Torn

Such a perfect day

Calc acceleratia. Trafic ingrozitor. Toata lumea vrea sa ajunga undeva si vrea sa ajunga repede. Eu vreau sa ajung la film. Si fortez condusul, fortez galbenul, fortez o intersectie, ii fortez pe cei care vin pe sensul direct sa ma lase sa trec. Un domn se sesiseaza si imi striga aproape urland: "hei, te grabesti undeva?" In mod normal i-as fi raspuns obraznic si artagos. Acum doar m-am uitat la el si cu cel mai frumos zambet de care sint in stare, i-am spus: " da, chiar ma grabesc". Tace cateva secunde, timp in care ma priveste si apoi ii observ o expresie revelatoare pe fata, si imi spune dand din cap intelegator: "adevarul este ca si eu ma grabesc mereu". Imi zambeste si ma lasa sa trec. Ii multumesc.


Ajung la Multiplex. Cum ma asteptam este coada. Nu mai am rabdare sa pierd timpul pe la cozi. Daca nu gasesc solutii pentru a o evita, de cele mai multe ori renunt. Vad o casa libera pe care scrie "doar aici se plateste prin ING Banking." Ma intreb cu voce tare: "oare se pot cumpara bilete si de la acea casa"? Un tip din fata mea, imi spune: "nu, este casa doar pentru eliberari carduri". Eu, Toma Necredinciosu' ma duc sa ma conving cu ochii mei. Evident ca se puteau cumpara bilete si de acolo, casa pentru eliberari carduri fiind cea de langa. Cumpar bilet si ma intorc la cel de la coada, sa-i spun: " vezi ca se pot cumpara bilete si de acolo. nu e nevoie sa stai la coada asta". Raspunsul ma uimeste: " multumesc, dar acum raman aici, daca tot am stat atat la coada pana acum". Renunt sa mai inteleg de ce.

Pana incepe filmul, ma duc la Gima. Am chef de tigari de foi cu aroma de cirese. Nu gasesc, asa ca imi iau tigari de foi cafe creme. Nu-mi satisfac pofta asa cum ma asteptam. ,

Intru la film. Langa mine este o tipa singura. Mananca pufuleti. Incepe filmul. Observ ca tipa de langa mine devine nelinistita. Dupa 15 min, ma intreaba: "nu este filmul The Reader"? Doh. Imi vine sa-i zic:"femeie, filmul a inceput de 15 min. ai vazut genericul, ai vazut cum se cheama, tu cam ce crezi, e the reader sau nu?". In loc de asta, ii spun zambind: "nu, este The International". Ok. Se ridica si pleaca.

In sala agitatie maxima. Rumoare, rasete tari, tarani, mojici. O voce feminina ia atitudine si ii trage de urechi pe marlani. I se raspunde cu "fa". Un domn, sare in apararea fetei. Din chestia asta ia nastere un dialog in toata sala. Cel de pe randul 1, raspunde celui de pe randul 10, cel de pe randul 4, raspunde celui de pe randul 16. Lumea se ameninta, se promit intalniri dupa vizionare, sau, daca te tine, hai acum afara, si tot asa. Unul din randurile din fata, stranuta. Altul din randurile din spate ii ureaza noroc. Lumea rade. Si totul cu lumina stinsa, dialog fara chipuri, cu exceptia chipurilor de pe ecran care se scurgeau in ritmul normal al filmului. Noroc ca filmul a fost prost, ca altfel n-as fi avut mari sanse sa inteleg ceva din el.

Cand ies de la film, imi dau seama ca trebuie sa platesc parcarea. Am uitat cu totul de ea atunci cand mi-am luat tigarile de foi, popcorn si suc. Ma bufneste rasul in timp ce ma indrept spre aparatul cititor de cartele. Sper ca nu mai am de platit nimic. Sper gresit, pentru ca mai am de platit 4 lei. I-am platit in cateva minute bune, cu monede de 1 ban, 5 bani si o hartie de 1 leu.

Ce-am invatat noi astazi?

E cald. Vreau la mare.

Elogiul neglijentei

"Avem o parere nejustificat de proasta despre oamenii neglijenti. Cand nu-i privim ca pe niste imprastiati incapabili de a duce ceva la capat, ii consideram, in cel mai bun caz, niste firi comode care ne indispun prin dezordinea pe care o lasa in jur. Distrati, avand mereu aerul ca plutesc printre realitati si semeni, neglijentii au proasta reputatie de a fi frivoli. In realitate, rar gasesti oameni mai adanci, mai consecventi si mai bine asezati in lume ca firile neglijente. Ceea ce inseamna ca exista o profunzime a neglijentei pe care o confundam cel mai adesea cu superficialitatea, ba chiar cu comoditatea snoaba si cabotina.

De fapt, profunzimea unui om neglijent vine din intuitia nespus de fina cu care a fost daruit din nastere, un fel de simt al esentelor care ii ingaduie sa nu se opreasca niciodata la aparente. Dotat cu flerul de a putea discerne imediat insemnatatea de insignifianta, neglijentul este un fantast a carui atentie este mereu absorbita de orizontul interior al obsesiilor sale. Radacinile lui interioare sint atat de adanci, incat nu mai are nevoie de ancore care sa-l lege de realitate. Si daca duce lipsa de simtul detaliilor, e pentru ca poseda in exces simtul nuantelor. E ca pisica ce nu vede geamul din cauza prazii pe care o intrezareste dincolo de luciul acestuia.

Privit din afara, neglijentul pare un om lipsit de aderenta la realitate, cand, de fapt, el este o natura compulsiva, a carui imaginatie s-a concentrat asupra catorva, putine, dar foarte importante probleme de viata. E precum un somnambul ale carui vedenii sint singurele prezente demne de interesul lui. Tocmai de aceea, din randul neglijentilor se aleg marii visatori, ganditorii si vizionarii religiosi. Mistuiti de o lume a himerelor esentiale, ei nu mai au puterea de a privi cu atentie lumea concreta a semenilor. Trec prin ea cu usurinta si lejeritate. Sint ca niste mistici intr-o lume intesata de pragmatici.......Dar in mediul de electie al fantasmelor interioare, ei sint de o elevatie vecina cu inspiratia divina."

?

Doar eu stiu ce inseamna "se arata pricinica"?

Let's dress up

Imi plac hainele. Cu toate astea, nu sint innebunita dupa shopping. Nu sint genul care sta cu orele intr-un magazin, pentru ca la final sa nu se hotarasca la nimic. Imi cumpar haine repede. Adica, din punctul asta de vedere cel putin, cred ca sint mana cereasca pentru un barbat.
Cred ca niciodata nu am stat intr-un magazin mai mult de un sfert de ora, cu probat cu tot. Identific destul de repede ce imi place, imi umplu bratele de haine, de cele mai multe ori, cate 8-9 articole, intru cu toate in cabina, si daca imi plac toate, le iau pe toate, daca nu, iau ce-mi place, sau nimic.

Nu ma duc niciodata la cumparat haine, pe stilul "azi imi iau pantofi", sau "azi imi caut fusta". Ma duc in magazine cand am chef de umblat prin magazine. Si chiar imi trebuie chef si stare pentru asta.

Port aceleasi marimi de la 18 ani. Cred ca sint norocoasa.

Nu stiu niciodata cand imi cumpar o haina, cu ce o sa o imbrac/asortez mai departe. Niciodata nu imi fac combintatii prestabilite in cap. Fix in momentul in care le pun pe mine, imi vin si combinatiile. Nu din prima. Sint dimineti in care ma schimb de 5 ori pana plec. Niciodata nu ma gandesc de seara cu ce ma imbrac a doua zi.

Imi place sa ma imbrac colorat. Nu-mi plac oamenii care se imbraca tern, plictisitor si lipsit de imaginatie..

Hainele tale si felul in care le porti, te reprezinta. Sint ca o carte de vizita. Sint ceea ce oamenii vad la tine, inainte sa deschizi gura sau sa taci inteligent.
Hainele au personalitatea ta. Sau ar trebui sa o aiba. Te imbraci asa cum esti.

Iar chestia aia cu haina care nu face pe om, ci omul face haina, este un bullshit comunist, care servea drept argument pentru inregimentarea turmei imbracata in uniforma.

Cah

Simt pentru Clint Eastwood acelasi lucru pe care il simt pentru rosii. Repulsie.
Nu cred ca mai exista vreun actor care sa-mi provoace sentimentele astea.
Adica, da, mai sint actori care nu-mi plac. Nu-mi plac si atat. Dar asta nu ma impiedica sa urmareasc un film in care joaca ei, chiar daca nu-mi face o deosebita placere.

Dar cu individul asta este cu totul altceva. Imi repugna. Nu gasesc nimic artistic si creator in el. Nu-mi transmite nici cea mai mica umbra de emotie. Nu inteleg ce cauta in lumea filmului. Mi se pare abrupt ca un bolovan, sterp si arid, fara pic de sensibilitate, finete si emotie. Nu vibreaza nimic in el. Poate doar proteza. Unde mai pui ca este si batran si arata ca un mort dezgropat.

Si nu ma pune sa ma uit la un film in care joaca Clint Eastwood, sa fiu nevoita sa-i vad fata fara expresie si glasul brut, jocul fad si auster, pentru ca-mi vine sa vars. Si nu glumesc.

Ok. Sint oameni, destui, care nu reusesc sa transmita nimic. Nici prin ochi, gura, mimica, prin expresia fetei in general, nici prin gesturi, nici prin cuvinte, nici prin tacere, nici prin corp, prin nimic. Sint oameni ca o coala de hartie alba. Si pe orice parte i-ai intoarce, din orice unghi i-ai privi, nu gasesti nimic. Tabula rasa all over. Frate, da' macar tristii astia nu se apuca sa faca filme.

Singurul loc in care il vad perfect integrat este o ferma de cai/porci, pe care sa-i pastoreasca si carora sa le raneasca balegarul. Nu la Hollywood, nu pe covorul rosu, nu in lumea filmului. Care este o arta. Si taranii cowboy nu au ce cauta in zona asta.

Supercalifragilisticexpialidocious

Mama

Motive pentru care ii suntem datori mamei:

1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA
"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am
terminat de facut curat"

2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA
"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"

3. Mama m-a invatat ce e LOGICA
"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA
"Daca cazi de pe hinta si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"

5. Mama m-a invatat ce e IRONIA
"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt care sa plangi"

6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL
"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "

7. Mama m-a invatat ce e VREMEA
"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA
"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII
"Eu te-am facut,eu te omor!"

10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI
"Nu te mai comporta ca taica-tau"

11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA
"In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii
la fel de minunati cum ai tu"

12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA
"Asteapta numai pana ajungem acasa"

13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI
"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"

14. Mama m-a invatat ce e UMORUL
"Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns
iarba, sa nu alergi plangand la mine"

15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT
"Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"

16. Mama m-a invatat ce e GENETICA
"Esti exact ca taica-tau"

17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC
"Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?"

18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA
"Cand o sa fi de varsta mea, o sa intelegi"

19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA
"Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine."

via e-mail. dar foarte, foarte misto si true.

My way

For what is a man, what has he got?
If not himself, then he has naught.
To say the things he truly feels;
And not the words of one who kneels.
The record shows I took the blows -
And did it my way!....

Dance

Man, I feel like a woman

LiberTango

Leapsa

Colectia de lepse, iarna-primavara 2009. Asta de acum vine de la Cougar.

1. SINT buricul pamantului. Si cumulul experientelor de pana acum. Si complicata. Si stangace.
2. AS VREA sa mi se indeplineasca toate dorintele, visele, planurile, aspiratiile.
3. PASTREZ toate scrisorile pe care le-am primit de-a lungul vremii intr-o cutie de pantofi. Este aproape plina.
4. MI-AS DORI sa plec din tara.
5. NU IMI PLACE sa mi se spuna ce sa fac, sa mi se dea sfaturi cand nu le solicit, sa fiu mintita, sa ma uit la sf-uri, sa stau in umbra.
6. MA TEM de apa. Rau de tot.
7. AUD chiar daca nu ma intereseaza.
8. IMI PARE RAU cand ranesc oamenii la care tin.
9. IMI PLAC oamenii inteligenti, vacantele/plecarile neprogramate, chestiile care imi suscita interesul si atentia, provocarile.
10. NU SUNT ipocrita. Nu sint punctuala.
11. CANT aproape zilnic.
12. NICIODATA nu spun niciodata.
13. RAR imi exprim sentimentele cu adevarat.
14. PLANG destul de des. Plang la filme de cand ma stiu, plang de bine, de rau. In general, atunci cand sint coplesita de emotii. De orice fel.
15. SUNT CONFUZA cand imi ratacesc punctele de reper.
16. AM NEVOIE de dragoste, liniste si echilibru. Piece of mind, cum ar veni.
17. AR TREBUI sa ma las de fumat.
18. AS PUTEA sa fiu actrita.

And leapsa goes to D-fens, Motzoc , Fly, si Bucurenci

Super trooper

Leapsa de azi, via Simina, are urmatoare tema: daca as fi eroina, ce putere as avea?

He, he, pai daca eu as fi eroina, as zbura. Asa ca Superman, cu o mana in fatza. Si cred ca as fi imbracata cu ciorapi in dungi colorate ca Sandy Bell si neaparat as avea si pelerina. Si cred ca as mai avea si o umbrela pentru aterizari. Da, ca a lui Marry Poppins. Si as putea sa zbor in toate directiile. Adica in caz de lupta corp la corp, as sari vreo 37 de metri si as aparea brusc in spatele adversarului. Sau in cap, la deruta.

Si n-am terminat. Pentru ca as mai avea o putere. As fi invizibila, dupa ce as rosti formula secreta. Eh, normal ca vreti sa o stiti si voi, da' ce credeti, ca-s fraiera sa o spun?!

Ticuri, gen

Am ticuri verbale. Nu multe, dar insistente. Si tranzitorii, sper. De bine, de rau, constientizate. Si de cand mi-am propus sa pay attention la fenomen, frate, nu mi-a convenit deloc. Le cam am pe ticuri.
Mi-e clar ca atunci cand vreau sa explic ceva nu foarte usor de pus in cuvinte, incep aproape invariabil cu: "nu stiu, ma", dupa care spun oricum ce am de spus.

Ma mai laud si cu "pana mea". Ticul asta nu-mi place deloc. Da' deloc. E cah. Si nici variatiunile pe aceasi tema "puii mei", "kilu' meu", etc, de care m-a ferit D-zeu. Mi se par si mai naspa decat pana mea.

Foarte ofertant mi se pare insa: "hai sictir!".

Evident ca si romgleza m-a atins. Once you pop, you can't stop.

Deci, ideea e ca e foarte tare sa ai si tu un tic, doua acolo! Ca e trendy, gen.

Si la o adica care-i frate faza, daca bagi la greu in discutie sintagme si expresii fara absolut nici o noima si le repeti apasat cand vrei sa subliniezi vreo idee, sau doar ca asa vrea muschii tai?! Ca doar, ce plm, fiecare vorbeste cum vrea. Ce te fute pe tine grija de Tourette-ul meu?! Coprolalie, cum ar veni.

Auzi, da' daca am renunta la ticurile astea, foarte multi dintre noi am vorbi, in cel mai bun caz despre vreme, intelegi?

Ca daca nu, am tacea, manca-ti-as.

Later and very important edit: Ioana cu Darka si Muntele, sint cum ar veni, leapsa.
Ce pana mea!

Gandacelul

Nu mai stiu exact cati ani aveam cand am invatat poezia asta, dar stiu ca de atunci n-am mai uitat-o si pot sa o recit cu acelasi patos si afectare de care eram in stare, probabil, si cand aveam vreo 6 ani. Ba acum, ma sensibilizeza si mai tare decat atunci. Mai tare decat Puiul sau Moartea Caprioarei. Saracu' gandacel...

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Vremea

Asta-vara mi-am dat seama ca "am o problema cu vremea". De fapt, nu am realizat singura, au realizat altii pentru mine. Ok. Eu am acceptat. In sensul ca trebuie sa stiu cate grade sint unde sint, cate grade vor fi unde ma duc, etc.

In weekend, insa, am realizat si de unde mi se trage obsesia cu vremea. De la mama.

Ma plimbam cu mama pe strada.
- Destul de caldut afara pentru vremea asta, zic eu.
- De maine se raceste, pareaza mama.
- Sa se raceasca, ca d'aia e iarna, raspund eu.
- Deja s-a racit peste tot. Vor incepe ploile si se va raci considerabil. Nu e normal sa fie atat de cald. Ieri in Sofia au fost 18 grade.
- Bine, ma, Romica Jurca, ii spun eu razand.

Apoi ma gandesc ca de cele mai multe ori cand vorbesc cu mama, aproape niciodata si indiferent de cat de important este subiectul despre care vorbim, nu uita sa-mi precizeze cum e vremea, cum s-a anuntat ca o sa fie, ce catastrofe s-au mai intanplat si pe unde. Realitatea addicted. Motiv pentru care, ma trezesc gandind cu voce tare:

- Auzi, mama, tu ai cam inceput sa imbatranesti! Ce e cu interesul asta exagerat pentru vreme? zic eu, mai in gluma, mai in serios, sperand ca mama sa o ia mai in gluma.
- Pai da, imbatranesc. A propos, iti mai aduci aminte de dna. Vasilescu? Stii ca a murit? imi spune mama.

N-am nici o sansa cu mama.