Azi despre ajutor. Ca este oarecum de actualitate. Exista mai multe categorii de oameni, clasificandu-i dupa ajutorul pe care il poti obtine de la ei sau nu. Oamenii care nu te ajuta- no matter what, oamenii care te ajuta- no matter what si mai sint oamenii care te ajuta, sau iti induc senzatia asta perpetuata prin promisiuni constante si continue, in ideea de a te face sa realizezi indispensabilitatea ajutorului lor. Odata cu promisiunile, nu ai cum sa nu percepi si o nota de indatorare. A ta catre cel care te ajuta in felul asta. Genul asta de oameni, odata materializat ajutorul respectiv, sint cei care tin mortis sa-ti aduca aminte si dupa ce te-au ajutat, ca nu care cumva sa uiti vreodata ce au facut pentru tine. Nu ca ai uita, dar este bine sa se asigure ca sint in carti. Mai neplacut este atunci cand chiar depinzi de persoanele astea, sau, daca nu depinzi sint cele care te-ar putea ajuta cel mai rapid. Si atunci, - nu neg faptul ca si la mine ar putea functiona o rotita gresit -, sint tentata sa (le) spun: " mai du-te dracu', cu ajutorul tau cu tot". As gresi insa, pentru ca, pana la urma ei sint cei care m-au ajutat cand ceilalti nu au facut-o.
Desi, perceptia fiecaruia asupra ajutorului neconditionat pe care este indreptatit sa-l primeasca, isi are radacini intr-un egocentrism pe care imi vine usor sa-l compar cu atitudinea oamenilor de care vorbeam mai sus, (cei care te ajuta si vor sa le fie recunoscute si apreciate faptele). Pentru ca, pana la urma toti cautam recunoastere, dimensiunile depinzand aici de egoismul si ambitiile personale. Dar in egoismul personal, nu putem accepta usor ideea ca si ceilalti sint cel putin la fel de egoisti ca si noi. Adica cum, si ei au dreptul sa fie!?
Iar atunci cand ma ajuta prietenii, aproape ca nici nu bag de seama, pentru ca ma gandesc ca sint datori sa ma ajute, prieteni fiindu-mi, dar nu ma gandesc ca nu sint datori sa-mi fie prieteni.
Va doresc sa fiti prieteni!
3 thought/s:
lasand ego-ul deoparte, putin bun -simt sau fair - play cum zice englezu', ajuta la orice prietenie. sa nu confunzi tacerea cu intelegerea situatiei. sub deviza carpe diem sa nu crezi ca esti mai presus de toate sau mai liber. s-ar putea sa doara mai tare cand se termina vara vietii.
si in general, sa ii tii aproape nu doar pe cei care te ling in urechi.
Are you still mad that I'd shared my thoughts with you?
Nimic mai adevarat..o prietenie se bazeaza pe bun-simt, fair-play si incredere, as adauga.
Intelegerea situatiei intr-o maniera corecta este imposibila atunci cand nu mai ai informatii la dispozitie si iti cladesti rationamentele pe speculatii. Nothing seems absolute anymore. Confusions galore.
Dar multumesc pentru sfaturi. Consider ca vin din partea unui prieten.
Cred ca totul se bazeaza pe principiul actiunii si reactiunii sau la subiect: pentru a avea prieteni, fii tu mai intai de toate un prieten.
Post a Comment