....mmmoody

E clar. Sint defecta. In mod sigur, genetic am fost programata gresit. Poate ca mama si tata au fost frati cand erau mici. Nu stiu. Nimic nu m-ar mira. Cum la fel nu-mi pot explica de ce fac ce fac, cum fac, intr-o groaza de cazuri. Non-sensul este un termen care ar putea sa explice multe lucruri, pentru altele, insa, nu exista termeni definitorii. Sint si atat, ca asa vor ele sa fie.

Adica, vi s-a intamplat vreodata sa plangeti pentru ca cineva, extrem de bine-intentionat de altfel, a vrut sa va faca ordine in portmoneul care arata ca al lui George Constantza, si sa va arunce, (de fapt, nici macar sa arunce, doar sa puna deoparte) un calendar din 2000 cu harta metroului ( cu care oricum nu mergeti) si sa incepeti sa plangeti dupa calendar?!?Si cand zic plans, ma refer la plans adevarat cu lacrimi curgand pe obraji printre suspine.

Sau. Vi s-a intamplat sa va uitati la o emisiune pentru suflete neprihanite si sa vedeti cum o fata din public, castiga printr-o tragere la sorti un premiu, o sedinta de coafat? O fata foarte simpatica, tinerica, frumusica. Toate bune, pana aici. Numai ca fata nu avea un ochi. Sau avea, ma rog, dar nu vedea cu el. Dar urma sa fie coafata precum Heidi Klum. Si ce-am facut eu atunci? Ei bine, am inceput sa rad cu spasme si nu m-am putut opri vreo jumatate de ora. Doamne si cum am putut sa rad. Ca-mi aduc aminte si ma bufneste rasul si acum.

Cine mai plange cand se uita la documentare pe Discovery? Si cine mai rade la inmormantarea unui coleg de liceu? Sau cine-o da din plans in ras, sau invers? Mai bine sa tac. Bine, bine, inca una si gata. Inelul mi l-am pierdut in cutia de viteza a masinii. La un stop.

Asa ca, daca azi sint Demolition Woman si maine sint Fetita cu chibriturile, asta sint. Take it or leave it!