Intai si intai ma bucur foarte tare ca blogul meu propaga elucubratii ( la elucubratiile astea trebuie sa revin) de un an de zile. Nu m-as bucura pentru aniversarea asta, pe care nici n-as fi bagat-o in seama daca n-as fi fost in pana acuta de idei.
Insa asa, pac, pac, doi iepuri.
In ultima vreme sufar de ceea ce francezii numesc L'esprit de l'escalier. Imi trec prin cap tot felul de idei numai atunci cand plec de la locul in care as putea sa le scriu/spun, cand nu sint in fata unui calculator si nici nu am nimic de scris la indemana. Stiu ca n-am mai scris de muuuult, stiu ca vreau sa scriu, pe undeva chiar ma simt ca si cum mi-as neglja un angajament.
Nu stiu ce am. Nu-mi iese nimic. M-am apucat sa scriu pe blog de cel putin cinci ori in ultimele doua saptamani si nu se leaga nimic. Tabula rasa.
Cand nu stii ce sa scrii, poti sa scrii exact despre asta: ca nu stii ce/cum sa scrii. Si pot sa iasa chestii foarte misto. Nu si mie.
Asaaa. Acum sa revin la elucubratii. Mi se pare (nu mi se pare- asa e) recitind ce am scris pe aici, ca folosesc tot felul de cuvinte, unul mai pretios decat altul. Si pe cuvant daca este nevoie de ele. Si stau sa ma pun in locul celor care nu ma cunosc si care mai intra pe aici. Eu sa fiu ei, a doua oara n-as mai intra. As iesi de aici cu gandul cine e pupaza asta si ce tot face pe desteapta atat?
Dupa ce-mi va trece pana de inspiratie, imi promit sa scriu mai simplu, mai mult si mai clar.
Pana atunci...
2 thought/s:
Sa-ti traiasca!
sa traiasca natural, nu pe perfuzii cum e acum. :)
Post a Comment