Tuesday, April 24, 2007

Lectie nedorita

M-a zguduit din temelii vestea mortii Ralucai Stroescu, manager la Ernst&Young. Este ciudat, dar primul lucru la care m-am gandit a fost ca exista oameni care-si iubesc meseria mai mult decat viata.
O femeie a murit pentru ca a muncit prea mult. Nu reusesc sa desprind gandul asta de imaginea unui negru pus la jug in lanturi, care trage, impinge, ofteaza, se opinteste, asuda, plange pe muteste dar nu are de ales. Nici viata pe care o are nu si-a ales-o el. S-a nascut in lanturi. Acum nu poate alege decat moartea, in cazul in care s-ar gandi la razmerita sau la evadare.
Dar Raluca era un om liber. Raluca si-a ales singura moartea, tocmai pentru ca nu a inteles ca este libera sa dispuna de viata ei cum vrea. A murit pentru ca nu a stiut sa spuna NU.
Refuz sa ma gandesc ca banii ar fi fost un motiv care sa o faca sa-si impinga limitele pana la limita. Cred, mai degraba, ca nu avea viata personala si ca-si cauta maslow-ian satisfactii si recunoastere la serviciu. Care veneau, slava Domnului, 24/24. Totusi este trist in lume.
Stiti momentele alea care vin in viata noastra fara sa le chemam, care ne lovesc pe oriunde sintem, care nu sint nici rare, nici dese, dar carora de obicei nu le acordam importanta pe care o merita? Sint momentele in care sintem intrebati de ego-ul nostru: si acum? incotro? De cele mai multe ori realizam doar ca nu sint multe lucruri in jurul nostru care sa ne defineasca, ca filmul vietii noaste nu urmeaza tocmai scenariul pe care ni l-am propus, si atunci ce facem? Usor dezorientati, vrem sa facem ceva, dar nu stim exact ce. Si de multe ori, aflam cand este prea tarziu.
Despre cei din conducerea firmei, numai "de bine". Pentru ei zilele de agonie de abia acum incep.

8 thought/s:

Anonymous said...

Lanturile...
Nu refuza sa te gandesti ca banii ar fi fost un motiv; orice e posibil. De fapt n'am cunoscut'o mai nici unul dintre cei care o "circulam", acum, ca pe un fapt divers sau o pilda!
In ce ma priveste, imi intorc furiain alta directie!

Juggernaut said...

ERA PINGUINULUI

Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata - himere pentru a muncii ca niste fanatici - himere de genul trage tare si retrage-te la 35 de ani - bullshit (ai aceeasi sansa ca la 6/49), haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere... visuri si fitze - oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca tie munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini...

Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?
Una dintre arme este chiar ego-ul "pinguinului" (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu "marketing manager" sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!

Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata (vezi viralul de aici legat de workoholism). Exista pinguini care cumpara un tricou "de firma" la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.

Cum arata noul om fabricat de corporatii ?
Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de "proiecte" de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen "cum sa reusesti in afaceri".

Ce aspiratii are el ?
Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.

Ce-si doreste de la viata ?
Recunoastere, sa fie "cineva", sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.

Ce intelege din politica ?
Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.

CONCLUZIE !!!
Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue... viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.

Nu vreau sa fiu acuzat de comunism...si-a demonstrat puterile, a esuat lamentabil...

Carmen said...

ics, ti se pare ca e cineva furios pe aici? nici pe departe.

schimbarea, nu stiu de ce, dar prima data cand mi-am aruncat ochii peste commentul tau, am avut senzatia ca am de-a face cu un spam. nu e tocmai spam, dar pare o chestie scrisa dinainte si aruncata aici, pentru ca are o legatura tangentiala cu subiectul. ce sa zic? thanks for passing by.

Unknown said...

Mie mi se pare la subiect comentariul "Schimbarii" ... descrie un mod de viata prea des intalnit in ziua de azi si care a dus si la moartea fetei astea oarecum.

Totusi cred ca se exagereaza cu mediatizarea subiectului. Vina companiei mi se pare totusi minora in acest caz - putea fi oricare alta companie cu un volum de munca ridicat ... e alegerea ta daca vrei sa te infometezi si sa-ti ignori propria persoana. Tine mai mult de personalitate ... au existat si cazuri de indivizi care au stat in fata calculatorului pana au murit - jucandu-se sau stand pe chat. Orice companie va cere cat mai mult de la un angajat, e optiunea angajatului sa dea mai mult sau mai putin.

Unknown said...

Ha ... ai avut dreptate cu chestia scrisa dinainte si aruncata, am gasit-o pe blogul lui/ei. Celebra intuitie feminina isi spune cuvantul :)

Carmen said...

d-fens, nu s-a exagerat cu mediatizarea subiectului. a fost subiect de frontpage doua zile si cam atat. de acum inainte nu cred ca o sa mai auzim asa des vorbindu-se despre asta. si in fond, cazul era fara precedent si avea toate ingredientele sa stea pe prima pagina si sa se vanda. poate parea cinic, dar asta nu schimba cu nimic realitatea.

Unknown said...

Pai presa l-a transformat in super subiect - ca totusi a fost frontpage in mai toata presa. Intr-un fel e bine sa se traga un semnal de alarma, dar cred ca s-a exagerat. Au murit destui oameni din cauza slujbei (direct sau indirect) ... se intampla zilnic. Nu cred ca in Romania e cazul sa se insiste pe un subiect de asta in conditiile in care avem un randament al muncii foarte scazut fata de restul Europei.

Carmen said...

eu vad exagerarea, daca vrei neaparat, numai in privinta indecentei camerelor de luat vederi, in timpul inmormantarii.
cat despre ineficienta romanilor la locul de munca, ai dreptate din pacate. studiile o demonstreaza degraba. :))