Ticuri, gen

Am ticuri verbale. Nu multe, dar insistente. Si tranzitorii, sper. De bine, de rau, constientizate. Si de cand mi-am propus sa pay attention la fenomen, frate, nu mi-a convenit deloc. Le cam am pe ticuri.
Mi-e clar ca atunci cand vreau sa explic ceva nu foarte usor de pus in cuvinte, incep aproape invariabil cu: "nu stiu, ma", dupa care spun oricum ce am de spus.

Ma mai laud si cu "pana mea". Ticul asta nu-mi place deloc. Da' deloc. E cah. Si nici variatiunile pe aceasi tema "puii mei", "kilu' meu", etc, de care m-a ferit D-zeu. Mi se par si mai naspa decat pana mea.

Foarte ofertant mi se pare insa: "hai sictir!".

Evident ca si romgleza m-a atins. Once you pop, you can't stop.

Deci, ideea e ca e foarte tare sa ai si tu un tic, doua acolo! Ca e trendy, gen.

Si la o adica care-i frate faza, daca bagi la greu in discutie sintagme si expresii fara absolut nici o noima si le repeti apasat cand vrei sa subliniezi vreo idee, sau doar ca asa vrea muschii tai?! Ca doar, ce plm, fiecare vorbeste cum vrea. Ce te fute pe tine grija de Tourette-ul meu?! Coprolalie, cum ar veni.

Auzi, da' daca am renunta la ticurile astea, foarte multi dintre noi am vorbi, in cel mai bun caz despre vreme, intelegi?

Ca daca nu, am tacea, manca-ti-as.

Later and very important edit: Ioana cu Darka si Muntele, sint cum ar veni, leapsa.
Ce pana mea!