9/11

To love and to cherish.

Me

Sint maestra absoluta a gafelor. Problema este ca odata ce am ajuns la concluzia asta, nu-mi sesisez nici cea mai mica urma de ingrijorare, sau dorinta de a fi mai atenta. Dimpotriva, ma amuz de una singura.

Pe ultima am comis-o acum doua zile. Cu ce sa incep?!

Ca sa nu mai ramana repetent si anul acesta, m-am hotarat eu sa-l iau la Inglorious Bastards (impecabil, a propos) pe cel mai bun prieten al meu. Si-l sun, si-l sun, si-l sun si nu raspunde nimeni. Am o problema cu neraspunsul la telefon. Devin maniac compulsiva si sun intruna, pregatita sa-l si injur cand raspunde. N-am avut sansa asta pentru ca nu a raspuns deloc, motiv pentru care m-am gandit ca trebuie sa-l ating totusi cu gratia mea divina si sa-i trimit urmatorul sms: "sa ma pupi in cur". (pardon my french) Foarte multumita de mine, imi vad de drum in trafic pana cand vad ca telefonul imi raporteaza ca sms-ul a ajuns. Numai ca nu unde trebuia, ci la un client. Eram incrementita cand mi-am dat seama. Pe langa faptul ca era 10 seara, relatia mea cu clientul respectiv este una extrem de scortoasa si protocolara. Nici nu vreau sa ma gandesc ce expresie avea pe fatza cand mi-a citit sms-ul.


Imi aduc aminte ca eram in clasa IX-a cand am plecat in prima mea tabara. De matematica. Era perioada in care imi facusem primul prieten, asa speriata de bombe cum eram la vremea respectiva. Si pentru ca tabara ne-a despartit, si pentru ca probabil mi-era dor de el, i-am trimis o scrisoare si i-am spus sa vina si el. Ghinionul a fost ca el chiar a venit. Cu cortul. Pe care l-a montat chiar in fata taberei. Si cum posta romana nu a fost niciodata prea eficienta, la momentul la care a ajuns el, eu aveam alt prieten pe care il cunoscusem in tabara. Era din Constanta. To make a long story, short: cand s-a terminat tabara si am ajuns acasa, am continuat sa vorbesc cu baiatul din Constanta prin scrisori. Eu, ca un copil retard, ii scriam: "azi am avut teza la mate. mai tarziu ies pe afara cu denisa. am facut rost de ultimul album depeche mode. pa" si el:" mi-as dori sa fiu un cavaler in armura, sa ingenunchez la picioarele tale, sa privim impreuna rasaritul, te saruta cu tot dorul pamantului al tau frumos cavalar, etc"

Scrisorile erau vadit disproportionate ca stil si abordare. Asa ca m-am gandit ca trebuie sa echilibrez cumva situatia. Si am incercat sa ma exprim poetic si romantios. Jur ca am incercat. Nu am putut scrie nici un cuvant. Multimea vida. Dar am gasit o solutie. Sa ma uit prin cartile din biblioteca si sa gasesc un citat care s-ar potrivi. Zis si facut. Am gasit, am copiat si am trimis. Si eram atat de multumita de mine.

Pana in ziua in care am primit urmatorul raspuns: "mi-a placut foarte mult scrisoarea ta. totusi nu inteleg de ce ai zis "raceala bratelor tale de marmura alba". stii ca eu sint din constanta si facusem ceva plaja inainte sa vin in tabara. tu nu cumva te-ai sarutat si cu nelutu in tabara si ai vrut sa-i trimiti lui scrioarea asta?"

Secretary

Am vazut Secretary. Cu Maggie Gyllenhaal. Nu stiam nimic de filmul asta. Mi-am amintit doar ca acum cativa ani cand a aparut, am vazut afisul prin oras. Intre afis si film nu exista nici cea mai mica legatura. Am crezut ca e o comedioara easy despre secretara blonda, dumb si sexi. Nimic mai fals, incepand de la faptul ca mie nici macar comedie nu mi s-a parut.

Nu pot sa spun ca este un film bun. Nu stiu daca este un film bun, dar este un film aparte si fascinant. L-am vazut acum doua zile si inca nu mi-a iesit din cap.
Foarte multi oameni perfect echilibrati mental, ar zice probabil ca este un film ciudat, cu ciudati, despre ciudati.

Pentru mine este o poveste de dragoste foarte speciala.

Pe scurt, ea, putin deranged si tocmai iesita dintr-un spital de profil, isi cauta primul job. Si-l gaseste. Secretara unui avocat, care o avertizeaza de la inceput ca va fi boring si ca e over qualified. Avocatul, James Spader, putin anost pentru gustul meu, dar impecabil pentru rol, o trateaza initial ca pe o mobila si o desconsidera total. Lucru care ei incepe sa-i placa atat de tare, incat renunta la placerea de a se taia pe picioare cu obiectele de tortura pe care le purta in geanta ca pe sfintele moaste, pentru placerea de a fi dominata de catre seful ei.

Declicul s-a produs in momentul in care a dactilografiat gresit un document si seful, Mr. Gray s-a gandit ca e momentul sa-i aplice o corectie fizica. Mai precis vreo cateva zeci de palme barbatesti pe funduletul ei masochist. Jap-placere-jap-durere-jap-satisfactie-jap-orgasm.

Filmul este lent, negru si senzual si singurul lucru care se intampla sint starile prin care trec cei doi, mai mult ea. Pe de o parte aviditatea cu care aproape il implora pe Mr. Gray sa o chinuie si dependenta de senzatiile pe care numai el i le poate provoaca, iar in partea cealalata el, care desi aparent detine controlul total, pare totusi usor surprins si nesigur de ceea ce se intampla dar extrem de captivat de ea, in felul lui ostil si distant.

Ea se masturbeaza in toaleta biroului gandindu-se cum Mr. Gray o va poseda, Mr. Gray se masturbeaza pe fundul ei in timp ce un client asteapta la usa, ea mananca 4 (patru) boabe de mazare la o masa, pentru ca atat i-a ingaduit el, ea face pipi imbracata pentru ca nu avea permisiunea lui sa se miste. Si nici o scena nu pare aberanta, gratuita sau penibila. Fara ele nu ai putea intelege personajele.

Sint doi oameni singuri care s-au gasit fara sa se caute. Care se intregesc si se implinesc perfect. Care-si completeaza alienarile. Este foarte altfel filmul asta.

Desi relatia lor pare relatia tipica sadic-masochista, ea este cea care deschide, conduce si stabileste traiectoria relatiei, lucru care echilibreaza intr-un fel straniu balanta puterii. And who's to say that love needs to be soft, easy and gentle?

Maggie Gyllenhaal este desavarsita in rolul asta. Atat de autentica prin gesturi, mimica si actiuni incat aproape ca nu are nevoie sa deschida gura pentru a se exprima.

Si cu siguranta nu este un film de mainstream.