Me

Sint maestra absoluta a gafelor. Problema este ca odata ce am ajuns la concluzia asta, nu-mi sesisez nici cea mai mica urma de ingrijorare, sau dorinta de a fi mai atenta. Dimpotriva, ma amuz de una singura.

Pe ultima am comis-o acum doua zile. Cu ce sa incep?!

Ca sa nu mai ramana repetent si anul acesta, m-am hotarat eu sa-l iau la Inglorious Bastards (impecabil, a propos) pe cel mai bun prieten al meu. Si-l sun, si-l sun, si-l sun si nu raspunde nimeni. Am o problema cu neraspunsul la telefon. Devin maniac compulsiva si sun intruna, pregatita sa-l si injur cand raspunde. N-am avut sansa asta pentru ca nu a raspuns deloc, motiv pentru care m-am gandit ca trebuie sa-l ating totusi cu gratia mea divina si sa-i trimit urmatorul sms: "sa ma pupi in cur". (pardon my french) Foarte multumita de mine, imi vad de drum in trafic pana cand vad ca telefonul imi raporteaza ca sms-ul a ajuns. Numai ca nu unde trebuia, ci la un client. Eram incrementita cand mi-am dat seama. Pe langa faptul ca era 10 seara, relatia mea cu clientul respectiv este una extrem de scortoasa si protocolara. Nici nu vreau sa ma gandesc ce expresie avea pe fatza cand mi-a citit sms-ul.


Imi aduc aminte ca eram in clasa IX-a cand am plecat in prima mea tabara. De matematica. Era perioada in care imi facusem primul prieten, asa speriata de bombe cum eram la vremea respectiva. Si pentru ca tabara ne-a despartit, si pentru ca probabil mi-era dor de el, i-am trimis o scrisoare si i-am spus sa vina si el. Ghinionul a fost ca el chiar a venit. Cu cortul. Pe care l-a montat chiar in fata taberei. Si cum posta romana nu a fost niciodata prea eficienta, la momentul la care a ajuns el, eu aveam alt prieten pe care il cunoscusem in tabara. Era din Constanta. To make a long story, short: cand s-a terminat tabara si am ajuns acasa, am continuat sa vorbesc cu baiatul din Constanta prin scrisori. Eu, ca un copil retard, ii scriam: "azi am avut teza la mate. mai tarziu ies pe afara cu denisa. am facut rost de ultimul album depeche mode. pa" si el:" mi-as dori sa fiu un cavaler in armura, sa ingenunchez la picioarele tale, sa privim impreuna rasaritul, te saruta cu tot dorul pamantului al tau frumos cavalar, etc"

Scrisorile erau vadit disproportionate ca stil si abordare. Asa ca m-am gandit ca trebuie sa echilibrez cumva situatia. Si am incercat sa ma exprim poetic si romantios. Jur ca am incercat. Nu am putut scrie nici un cuvant. Multimea vida. Dar am gasit o solutie. Sa ma uit prin cartile din biblioteca si sa gasesc un citat care s-ar potrivi. Zis si facut. Am gasit, am copiat si am trimis. Si eram atat de multumita de mine.

Pana in ziua in care am primit urmatorul raspuns: "mi-a placut foarte mult scrisoarea ta. totusi nu inteleg de ce ai zis "raceala bratelor tale de marmura alba". stii ca eu sint din constanta si facusem ceva plaja inainte sa vin in tabara. tu nu cumva te-ai sarutat si cu nelutu in tabara si ai vrut sa-i trimiti lui scrioarea asta?"