Me gustas io

Nu stiu altii cum sint, dar eu in ultima vreme am slabit serios. Fara sa fie nevoie, fara sa-mi propun, fara sa-mi schimb modul de alimentatie, care in alta ordine de idei a fost mai tot timpul haotic, fara sa vreau, fara sa fiu bolnava, in fine...just like that. Evident ca lumea din jurul meu a inceput sa se ingrijoreze si sa emita pareri care mai de care mai docte. E de la stres. Oboseala. Ia si tu niste vitamine. Esti indragostita? Ti-ai facut analizele? Nu mai fuma! Odihneste-te mai mult! Mananca mai des si mai sanatos si mai mult..Si mai ce??

Mama a inceput in perioada asta o campanie subtila presarata de sfaturi tipic materne, orice conversatie cu ea terminandu-se invariabil cu "Ai mancat? Sa-ti faci analizele!" Primele dati am reactionat agresiv: "Lasa-ma-n pace, n-am nimic, nu-mi fac nici o analiza, ma simt foarte bine". Pe cine sa conving!? Aveti si voi mame, stiti si voi cum e. Nu scapi, n-ai cum. Mi-am facut si analizele (nu va mai spun cum m-a intepat tovarasa asistenta de mi-a traumatizat si echimozat mana o luna de zile). Toate bune. Ok, ma gandesc eu. Acum macar le-am inchis gura. Sint bine, sanatoasa, ceea ce va doresc si voua. Ai mei s-au linistit la modul cel mai clasic cu putinta:" Oricum n-a fost ea mai grasa niciodata."

Buun, numai ca povestea nu se termina aici. Toti, dar absolut toti cei cu care ma intalnesc, in special cei pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme, se simt datori sa intrebe:" wow, de ce ai slabit atat?" Fuck off. I can't take it any more.
Si totul a culminat in seara asta, cand trecand prin fata La fourmi-ului( a propos de La Fourmi, zilele trecute treceau 2 tipi prin fata magazinului iar unul dintre ei glasuieste: ia sa vedem daca este deschis aici la aprozar) de la parterul blocului meu, ma intalnesc cu o batranica foarte simpatica, care vine de ani de zile in fata supermarketului, zilnic, ca la serviciu...asteptand sa-i mai intinda vreo gospodina mai darnica ceva maruntis pentru a-si asigura si ea cosul zilnic. O salut zambind (chiar mi-e draga) si o aud: da' ce-ai slabit mama asa? Hai nu, ca asta le intrece pe toate. Pana aici. Mi-e bine, multumesc. Si pe bune daca nu am simtit compasiune si grija in vocea ei.

Am trecut mai departe si cum mergeam pe strada cu mp3-ul in urechi, ma gandeam la situatia asta si mi-am amintit de alta faza.

Acum vreo 2 luni, intru intr-un magazin sa-mi iau ceva de mancare. Printre alte chips-uri, caramele si gume, iau si iaurt zuzu cu 3% grasime, pentru ca asa imi place mie iaurtul: gras si gros. Ok. Ajung la casa, vanzatorul isi face datoria, inregistreaza produsele din cos si ajunge la iaurtul meu. Observa ca este din cel cu 3% grasime, sinapsele lui se adapteaza imediat situatiei, compileaza femeie-iaurtgras-silueta-nu bun si rosteste plin de solicitudine: dar avem si iaurt fara grasimi. Eu: Multumesc, acesta este foarte bun. Si atunci el isi ridica ochisorii lui de vanzator, ca sa vada cu cine vorbeste, ma vede, ma scaneaza fulgerator si zice ingaduitor. Ah, da. ( ca si cum inteleg de ce, normal ca 3% grasime) :))

Ei, si cum mergeam eu topaind pe strada cu Child in time-ul lui Deep Purple, introspectand amuzata greutatea mea dilematica, ma bufneste rasul. Cine zice ca sint slaba la ce se raporteaza? Exista vreun sistem de referinta si in cazul asta? Sint slaba pentru cine si pentru ce? Nu sint eu slaba, sinteti voi grasi. Eu sint mirobolanta.:)