Acopera-mi inima cu ceva

Ascult in crop Tajabone, o piesa din Todo sobre mi mare, al lui Almodovar, de vreo doua-trei saptamani. Si o ascult, si o ascult si nu ma mai satur. Si chiar n-as vrea sa-mi apara starea de saturatie, care apare de obicei atunci cand asculti o piesa, cu disperarea cu care isi fumeza un condamnat ultima tigara.

..... tonight you killed me with your smile.

E frig afara si parca este prea repede frig. In casa este si mai frig. De cateva dimineti de abia ma desclestez din pat. In drum spre baie, cu ochii pe jumatate deschisi, ciufulita si imbufnata ca telefonul m-a trezit inainte sa-mi termin visul, ma gandesc ce frumos ar fi daca in loc de delfini, in baie as gasi pinguini. Uite, au destul loc sa se balaceasca in cada, iar restul sa joace leapsa pe gresia uda. Un pinguin a vrut sa se mumifice in hartia igienica, care zace abandonata si vlaguita dupa ce-a executat dansul serpilor. Pinguin mumificat. Ar fi ceva. Gandul asta imi fura un zambet iar delfinii zambesc si ei complice. Pana si cristalele din pasta de dinti au gust de Polul Nord.

When everything seems like the movies ,..Yeah, you bleed just to know you're alive.

De acum, pana la primul ghiocel n-ar trebui sa mai treaca multa vreme. Dupa care apare si margaritarul, primavara trece repede... vine toamna. Parca niciodata toamna n-a fost mai frumoasa ca anul asta. Jinduiesc dupa o toamna la tarmul unui ocean, cu cer portocaliu si flacara lumanarii, ca un foc tribal, ingemanandu-se cu adierea calda a vantului de Septembrie, Duke Ellington si un hamac. Toamna pot sa dau drumul franghiilor care ma leaga de prea mult, prea cald, prea scurt, prea repede, pentru ca toamna este sigura, irezistibila si frematatoare. Si nu este pentru show-off. Este pentru sufletul meu si pentru copilul din mine, nascut toamna, care nu vrea sa creada ca a crescut.

Arici Pogonici

De fiecare data cand intalnesc o persoana cu un nume ciudato-ilar, ma intreb: oare la ce s-au gandit parintii care si-au stigmatizat copilul in felul asta? Sau mai degraba, la ce nu s-au gandit. Exista si un "pentru ca"? Am cunoscut de-a lungul timpului cateva specimene din astea rare. Am trecut si prin perioada in care, impreuna cu o prietena studiam cartea de telefon pentru a gasi nume cat mai neobisnuite si sunam sa facem glume proaste. Ba chiar eram atat de pasionate de joaca noastra, ca pierdeam nopti intregi in felul asta. Si colectionasem pana acum doua nume, cu care intram usor intr-un eventual top 5. Unul este al unei colege de liceu pe nume, Roata-Moale Sorinela Cezarea iar celalalt al unei colege de facultate, Tzutzoi Naussica.

Dar am aflat zilele trecute de existenta unor frati. Si de acum sint pe podium vesnic.

Fratii astia, un frate si o sora, se numesc nici mai mult, nici mai putin decat: Suplex-Valahorum si Suplexa-Valahorum. Si astea sint doar prenumele. Numele de familie nu-l cunosc si pe cuvant daca mai are vreo importanta. Nu e gluma. Si nici de alta etnie nu sint, cum probabil va ganditi. Pur si simplu asa ii cheama pe ei. Suplex Valahorum si Suplexa Valahorum.

Acum ziceti si voi daca mai am concurenta!?

Later edit: Prietenii mei de la care am auzit numele astea, au citit postul si se pare ca am inteles numele putin gresit. In favoarea fratilor insa, pentru ca adevarul este mai crunt decat parea. Situatia reala sta asa: Memoranda Suppllexa si Memorandu Suplex. El un p si un l, mi s-a spus. Si sint gemeni.

Salif Keita & Cesaria Evora - Yomore.

Jobless

Sa mai zica cineva ca romanului nu-i place munca...

Campi batuti cu gratie

....si uite ca a trecut si somme-ul, ne-au acceptat si in Europa, lucru de care ma bucur in special pentru ca atunci cand am sa mai plec cu avionul in afara tarii, voi putea sa ma asez si eu cu pasaportul, la ghiseul cu cerculetul instelat deasupra. Si asta-i mare lucru, credeti-ma.

Parca astea au fost evenimentele mai importante din ultima perioada. Cu bune si cu rele, amandoua. Am intrat intr-un soi de nesimtire sociala si politica. Eu. Nu tara. Sau sa-i spun nepasare, ca suna mai bine, desi ma invart in jurul aceleiasi cozi.

Ma gandeam dupa ce a trecut somme-ul asta, ce mama dracu' au vrut astia de la noi? De ce au venit? Motivul, sincera sa fiu, nici acum nu-mi este prea clar si nu vreau sa fac nici cel mai mic efort sa analizez, comentez sau sa inteleg. Nu am inteles nici de ce s-a creat toata isteria, cu masinile care nu se parcheaza, cu bugetarii care nu lucreaza, cu bauturile care nu se servesc, cu buletinele cu care trebuie sa te legitimezi ca sa-ti justifici prezenta in zona (poftim?)......da' asa se intampla cand rudele de vaza vin sa-si viziteze neamurile sarace, care, din pacate sint mai sincere in eforturile lor disperate de a ascunde mizeria sub pres si de a incerca sa foloseasca corect tacamurile scoase special pentru ocazia asta, decat cei de "la oras" care, aparent se afla intr-o dispozitie marinimoasa si afectuoasa prin simplul act de prezenta pe care-l fac, insa, perfect constienti de faptul ca bietii nevoiasi nu vor uita repede vizita, care i-a onorat pana acolo ca nu mai puteau sa-si indrepte salele de atata recunostinta si ca ori vor primi de Craciun cea mai buna bucata din porc, ori se vor putea baza pe ajutorul neconditionat al rudelor sarace, dac-o aparea vreun conflict asa, din senin, cu vecinul de la trei.

Dar departe de mine sa scriu despre somme, o data pentru ca nu ma intereseaza si a doua oara pentru ca nu ma afecteaza. Nu in mod direct, cel putin.

Mi se pare mai important sa-mi ocup timpul cu altele. Am citit mult in ultima vreme. Am cunoscut o groaza de oameni interesanti in ultima luna. Unii dintre ei mi-au intrat in viata mult prea rapid. Nu stiu exact daca eu i-am lasat sau ei au fost mai abili. Poate si una si alta. Cert este ca simteam nevoia de o schimbare a personajelor din decor.

Nici nu stiu ce este mai important intr-o prietenie. Faptul ca spiritual comunici excelent sau gandul ca te poti baza pe celalalt la orice ora din zi si din noapte? Foarte mult de disecat pe tema asta, a prieteniei. Si acum mi-e somn, maine ma trezesc devreme si vreau sa mai fumez o tigara in bucatarie.

Canta Tribalistas, Ja sei namorar. Ma bine-dispune instantaneu piesa asta. Forta, senzualitate, dorinta de viata traita intr-un dolce-far -niente-stil, uitare, vise, iubire, vara, dans in picioarele goale pe nisip. Asta-mi inspira.

Mai sint cateva piese pe care-mi vine sa ma batai cum le aud, oriunde-as fi. Una dintre ele este Liquido- Narcotic.

De ce ma apuc eu de scris, cand n-am nimic de zis?

Ce este bine sa alegi in viata? Sa-ti urmezi orbeste si perseverent idealurile sau sa lasi viata sa te duca unde vrea ea? Si cum stii ca ai ales?

Bat campii...ma duc sa ma culc. Noapte buna!