Campi batuti cu gratie

....si uite ca a trecut si somme-ul, ne-au acceptat si in Europa, lucru de care ma bucur in special pentru ca atunci cand am sa mai plec cu avionul in afara tarii, voi putea sa ma asez si eu cu pasaportul, la ghiseul cu cerculetul instelat deasupra. Si asta-i mare lucru, credeti-ma.

Parca astea au fost evenimentele mai importante din ultima perioada. Cu bune si cu rele, amandoua. Am intrat intr-un soi de nesimtire sociala si politica. Eu. Nu tara. Sau sa-i spun nepasare, ca suna mai bine, desi ma invart in jurul aceleiasi cozi.

Ma gandeam dupa ce a trecut somme-ul asta, ce mama dracu' au vrut astia de la noi? De ce au venit? Motivul, sincera sa fiu, nici acum nu-mi este prea clar si nu vreau sa fac nici cel mai mic efort sa analizez, comentez sau sa inteleg. Nu am inteles nici de ce s-a creat toata isteria, cu masinile care nu se parcheaza, cu bugetarii care nu lucreaza, cu bauturile care nu se servesc, cu buletinele cu care trebuie sa te legitimezi ca sa-ti justifici prezenta in zona (poftim?)......da' asa se intampla cand rudele de vaza vin sa-si viziteze neamurile sarace, care, din pacate sint mai sincere in eforturile lor disperate de a ascunde mizeria sub pres si de a incerca sa foloseasca corect tacamurile scoase special pentru ocazia asta, decat cei de "la oras" care, aparent se afla intr-o dispozitie marinimoasa si afectuoasa prin simplul act de prezenta pe care-l fac, insa, perfect constienti de faptul ca bietii nevoiasi nu vor uita repede vizita, care i-a onorat pana acolo ca nu mai puteau sa-si indrepte salele de atata recunostinta si ca ori vor primi de Craciun cea mai buna bucata din porc, ori se vor putea baza pe ajutorul neconditionat al rudelor sarace, dac-o aparea vreun conflict asa, din senin, cu vecinul de la trei.

Dar departe de mine sa scriu despre somme, o data pentru ca nu ma intereseaza si a doua oara pentru ca nu ma afecteaza. Nu in mod direct, cel putin.

Mi se pare mai important sa-mi ocup timpul cu altele. Am citit mult in ultima vreme. Am cunoscut o groaza de oameni interesanti in ultima luna. Unii dintre ei mi-au intrat in viata mult prea rapid. Nu stiu exact daca eu i-am lasat sau ei au fost mai abili. Poate si una si alta. Cert este ca simteam nevoia de o schimbare a personajelor din decor.

Nici nu stiu ce este mai important intr-o prietenie. Faptul ca spiritual comunici excelent sau gandul ca te poti baza pe celalalt la orice ora din zi si din noapte? Foarte mult de disecat pe tema asta, a prieteniei. Si acum mi-e somn, maine ma trezesc devreme si vreau sa mai fumez o tigara in bucatarie.

Canta Tribalistas, Ja sei namorar. Ma bine-dispune instantaneu piesa asta. Forta, senzualitate, dorinta de viata traita intr-un dolce-far -niente-stil, uitare, vise, iubire, vara, dans in picioarele goale pe nisip. Asta-mi inspira.

Mai sint cateva piese pe care-mi vine sa ma batai cum le aud, oriunde-as fi. Una dintre ele este Liquido- Narcotic.

De ce ma apuc eu de scris, cand n-am nimic de zis?

Ce este bine sa alegi in viata? Sa-ti urmezi orbeste si perseverent idealurile sau sa lasi viata sa te duca unde vrea ea? Si cum stii ca ai ales?

Bat campii...ma duc sa ma culc. Noapte buna!