Acopera-mi inima cu ceva

Ascult in crop Tajabone, o piesa din Todo sobre mi mare, al lui Almodovar, de vreo doua-trei saptamani. Si o ascult, si o ascult si nu ma mai satur. Si chiar n-as vrea sa-mi apara starea de saturatie, care apare de obicei atunci cand asculti o piesa, cu disperarea cu care isi fumeza un condamnat ultima tigara.

..... tonight you killed me with your smile.

E frig afara si parca este prea repede frig. In casa este si mai frig. De cateva dimineti de abia ma desclestez din pat. In drum spre baie, cu ochii pe jumatate deschisi, ciufulita si imbufnata ca telefonul m-a trezit inainte sa-mi termin visul, ma gandesc ce frumos ar fi daca in loc de delfini, in baie as gasi pinguini. Uite, au destul loc sa se balaceasca in cada, iar restul sa joace leapsa pe gresia uda. Un pinguin a vrut sa se mumifice in hartia igienica, care zace abandonata si vlaguita dupa ce-a executat dansul serpilor. Pinguin mumificat. Ar fi ceva. Gandul asta imi fura un zambet iar delfinii zambesc si ei complice. Pana si cristalele din pasta de dinti au gust de Polul Nord.

When everything seems like the movies ,..Yeah, you bleed just to know you're alive.

De acum, pana la primul ghiocel n-ar trebui sa mai treaca multa vreme. Dupa care apare si margaritarul, primavara trece repede... vine toamna. Parca niciodata toamna n-a fost mai frumoasa ca anul asta. Jinduiesc dupa o toamna la tarmul unui ocean, cu cer portocaliu si flacara lumanarii, ca un foc tribal, ingemanandu-se cu adierea calda a vantului de Septembrie, Duke Ellington si un hamac. Toamna pot sa dau drumul franghiilor care ma leaga de prea mult, prea cald, prea scurt, prea repede, pentru ca toamna este sigura, irezistibila si frematatoare. Si nu este pentru show-off. Este pentru sufletul meu si pentru copilul din mine, nascut toamna, care nu vrea sa creada ca a crescut.