Cand era mica si umblam cu doua cozi in varful capului, intelegeam ad literam tot felul de expresii, asta daca era ceva de inteles ad literam. Daca nu, Maroco si Nu te supara, frate. Mai precis, nu extrapolam deloc, ergo, nu intelegeam nimic din expresii fara sens imediat. Din cauza asta, am avut cateva dileme sintagmatice o buna perioada de vreme.
Una dintre ele era zicerea cu "a nu avea dupa ce bea apa". Si stateam si disecam problema pe toate partile, cu mintea mea de comandant de grupa, si nu intelegeam cum vine treaba cu "dupa ce". Logica de atunci imi spunea ca ceva in formularea asta este gresit, eventual, corect ar fi fost sa nu ai din ce bea apa. Mi se parea mai usor de inteles ca cineva sa nu aiba pahare, cani, tacamuri, decat hrana propriu-zisa pe care sa o puna in ele. Alta varianta posibila, era sa nu ai dupa cine bea, si atunci ma gandeam ca trebuie sa fie tare trist sa mananci tot timpul singur si sa nu ai dupa cine sa bei, din acelasi pahar, asa frateste. Oricum, n-as fi rugat pe altcineva sa-mi explice, Doamne-Fereste. De unde trag concluzia ca orgoliul apare din frageda pruncie.
Alta expresie cu care am avut probleme, a fost "a face laba". Tin minte ca mi-am batut capul saptamani intregi cu patrunderea sensului, dupa ce l-am auzit pe un coleg in curtea scolii, proclamandu-i altuia ca e facut/nascut din laba. Cred ca eram in clasa 9-a. Si ma gandeam literalmente la laba piciorului si nu intelegeam care este legatura sexuala intre laba piciorului, sexul propriu-zis si copiii care ar iesi din toata nebuloasa asta, nici daca ma picai cu ceara. Pe de alta parte, avem si un oarecare sentiment de jena, care ma impiedica sa intreb pe cineva cum sta treaba. Nu ca as fi fost sfioasa, dar psihologic, functionam tot pe principiul de mai-sus si nu vroiam sa se stie ca nu stiu. Asa ca, la auzul expresiei cu pricina, incercam sa mai deslusesc mirarea si curiozitatea si pe chipul altor copii, dar fara sa-mi trebuiasca aptitudini de Sherlock Holmes, nu sesizam nimic. Normal, pentru ca toti stiau despre ce e vorba.
Alta expresie cu care am avut probleme, a fost "a face laba". Tin minte ca mi-am batut capul saptamani intregi cu patrunderea sensului, dupa ce l-am auzit pe un coleg in curtea scolii, proclamandu-i altuia ca e facut/nascut din laba. Cred ca eram in clasa 9-a. Si ma gandeam literalmente la laba piciorului si nu intelegeam care este legatura sexuala intre laba piciorului, sexul propriu-zis si copiii care ar iesi din toata nebuloasa asta, nici daca ma picai cu ceara. Pe de alta parte, avem si un oarecare sentiment de jena, care ma impiedica sa intreb pe cineva cum sta treaba. Nu ca as fi fost sfioasa, dar psihologic, functionam tot pe principiul de mai-sus si nu vroiam sa se stie ca nu stiu. Asa ca, la auzul expresiei cu pricina, incercam sa mai deslusesc mirarea si curiozitatea si pe chipul altor copii, dar fara sa-mi trebuiasca aptitudini de Sherlock Holmes, nu sesizam nimic. Normal, pentru ca toti stiau despre ce e vorba.
Si sigur mai am cateva adancimi din astea neintelese la prima strigare, dar nu mi le amintesc acum.
0 thought/s:
Post a Comment