Din ciclul "daca nu ai copii, sa-ti cumperi": "si baietii au pasarica, doar ca la ei, pasarea are coada mai mare".
Monday, January 29, 2007
Wednesday, January 24, 2007
I feel charming, oh, so charming it's alarming...
Mirror, mirror on the wall...
I feel pretty
Oh so pretty, I feel pretty and witty and bright
And I pity any girl who isn't me today
I feel charming, oh, so charming
It's alarming how charming I feel
And so pretty
That I hardly can believe I'm real
See the pretty girl in that mirror there?
Who can that attractive girl be?
Such a pretty face
Such a pretty dress
Such a pretty smile
Such a pretty me!
I feel stunning
And entrancing
Feel like running
And dancing for joy
For I'm loved by a pretty wonderful boy
GIRLS: Have you met my good friend
Maria: The craziest girl on the block?
You'll know her the minute you see her
She's the one who is in an advanced state of shock
She thinks she's in love
She thinks he's in Spain
She isn't in love
She's merely insane
It must be the heat or some rare disease
Or too much to eat or maybe it's fleas
Keep away from her Send for Chino
This is not the Maria we know
Modest and pure
Polite and refined
Well-bred and mature
And out of her mind!
Miss America, Miss America, speech! Miss America, bravo, speech!
MARIA I feel pretty, Oh so pretty
That the city should give me its key
A committee should be organized to honour me
I feel dizzy I feel sunny I feel fizzy and funny and fine
And so pretty Miss America can just resign
See the pretty girl in that mirror there (What mirror, where?)
Who can that attractive girl be? (Which, what, where, whom?)
Such a pretty face
Such a pretty dress
Such a pretty smile
Such a pretty me!
MARIA & GIRLS I feel stunning and entrancing
Feel like running and dancing for joy
For I'm loved by a pretty wonderful boy
Posted by Carmen at 4:02 PM 0 thought/s
Wednesday, January 17, 2007
....mmmoody
Posted by Carmen at 12:35 PM 7 thought/s
Friday, January 5, 2007
Portocala Orange
Posted by Carmen at 1:19 AM 5 thought/s
Tuesday, January 2, 2007
Coana Joitica fata cu reactiunea
Sint acei oameni, pe care ai ocazia sa-i intalnesti de putine ori in viata, care te subjuga prin naturaletea discursului, prin fluiditatea ideilor si prin felul in care iti transmit scurt-circuite la creier, pe care le vor inapoi, de la tine, partenerul de dialog, mai intense, ca o unda propagata in spatiu.
Vreau sa va arat care sint limitele cunoasterii mele, pentru ca voi, cei care ma ascultati, sa le corectati, completati si largiti. Si acelasi mesaj ajunge inapoi la receptor iar discutiile care se nasc in felul acesta sint absolute minunate.
Dar mai sint, -si astia chiar sint o majoritate zdrobitoare-, cei care discuta numai pentru a-si etala cunostintele. De cele culturale zic. Si asta n-ar fi nimic, daca nu ti le-ar prezenta cu valoare de adevar suprem, in mod obligatoriu pe un ton ridicat, care nu accepta replica. Cam din aceeasi categorie cu cei care ies prin cluburi de fite pentru a fi vazuti. Recunosc ca am vazut mai multe femei decat barbati, care sa faca asta. De fapt, un anumit gen de femeie. Go figure!
Mie oamenii astia nu-mi plac, dar deloc. O data pentru ca mi se pare ca agresivitatea cu care inteleg sa-si expuna ideile are in spate un complex, o nesiguranta de sine, sau, cum ar zice un prieten de-al meu, un complex de superioritate grefat pe unul de inferioritate. Nesiguranta genereaza frica, iar frica determina aparitia agresivitatii. In al doilea rand pentru ca nu reusesti sa inchegi un dialog cu ei, ceea ce face discutia extrem de plictisitoare si in al treilea rand pentru ca te agaseaza cu suficienta lor limitata. Stai frate acasa, vorbeste in fata oglinzii cocotat pe un taburet, pune o banda cu aplauze dupa ce termini, pentru ca iti esti de ajuns tie si atat.
Desi, cateodata prezenta lor la tot soiul de strangeri este chiar misto, ca mai condimenteaza atmosfera. Mai ai si tu de ce sa razi, pentru ca de ignorat nu poate fi vorba, nici gand sa te lase. Ii identifici repede in peisaj, datorita pozitiei corpului, pe start continuu si a modului in care inteleg ca trebuie sa participe la orice discutie, evident ca fara sa stie despre ce este vorba, sau in cel mai fericit caz, au o vaga idee despre subiect, dar exact pe aia trebuie sa o stie toata lumea... Si la urma urmei, rasul e benefic. Uite, asta insemna sa iei partea buna a lucrurilor.
Inchidem paranteza rotunda, deschidem paranteza patrata…..
…si apare Ea in mijlocul unei discutii despre filmul Portocala Mecanica, si zice ca o atotstiutoare ce e, si altruista pe deasupra, ca doar vrea sa-i lumineze pe toti.
Ea: .. ah, da, stiu, e de Tarkovski, n-am rezistat sa ma uit la el, prea violent. (ta-na-na…primul gong)
Un EL: Nu, e de Kubrick, si e un film foarte bun.
Ea: ah, da? De Tarkovski am vazut altceva. Imi place foarte tare Tarkovski. (ta-na-na ..al doilea gong)
Eu (chiar curioasa ce a vazut): Calauza?
Ea: Nu.
Eu: Solaris?
Ea: Nu.
Eu: Andrei Rubliov?
Ea: ..aa, nu, nu cred.
Eu: Copilaria lui Ivan?
Ea:…nu, parca nu
Ea:..parca nici asta, dar oricum eu am vazut filme de arta de un regizor japonez, (acum sincera sa fiu, a zis si-un nume si nu era Hashimoto) imi place foarte tare.
Inchidem paranteza patrata si concludenta. Mai luati si voi o pauza ca prea le stiti pe toate.
Posted by Carmen at 10:16 PM 10 thought/s
Diseño por headsetoptions | A Blogger por Blog and Web