Sing

F.U.C.K

Cica in Anglia medievala era interzis cuplurilor sa faca sex fara aprobarea regelui. Si asa se face ca, atunci cand doi tineri vroiau sa se reproduca, acestia aveau nevoie de aprobare scrisa de la rege, iar daca obtineau aprobarea, primeau o placa pe care o asezau frumusel in casa, la loc de cinste si care placa le consimtea impreunarea: "Fornication Under Consent of the King" ( F.U.C.K.) Asa carevasazica...fornication, fornication, da' s-o stim si noi.

Si ar mai exista o varianta, care zice ca originile celebrului cuvant ar fi de prin 1800 in Londra, cand arestau prostituate "For Unlawful Carnal Knowledge"....si fiind multe prostituate, politistii se plictiseau sa tot scrie "For Unlawful..bla, bla..asa ca au prescurtat pana la FUCK-ul actual.

La fel de posibil este ca ambele variante sa fie gresite, iar cuvantul sa nu fie vreun acronim, ci pur si simplu preluat ca atare, sau intr-o forma asemanatoare cu cea actuala dintr-o alta limba.

Si a propos de subiect, Van Halen a scos prin 1991, albumul "For Unlawful Carnal Knowledge." Mi se pare mai mult decat sugestiv si plin de semnificatii.

What's your blogging personality?

Am facut testul asta si pentru ca rezultatele mi-au iesit multumitoare, mai ales partea cu a ton of brain power, hop, l-am si postat.

Your Blogging Type is Confident and Insightful

You've got a ton of brain power, and you leverage it into brilliant blog.Both creative and logical, you come up with amazing ideas and insights.A total perfectionist, you find yourself revising and rewriting posts a lot of the time.You blog for yourself - and you don't care how popular (or unpopular) your blog is!

What's Your Blogging Personality?

Cartonasul rosu la volan

Vorbeam aseara cu un prieten despre campania initiata de familia si prietenii regizorului Cristian Nemescu si ai sunetistului Andrei Toncu impotriva "regilor soselelor". Si vor ei sa monitorizeze traficul masinilor, fie cu camere de filmat mobile, amplasate pe masini, fie fixe, instalate in intersectii.

Ulterior, soferii identificati ar trebui sa explice si sa raspunda in fata legii pentru incalcarile regulilor de circulatie si a celor de bun simt as adauga.. In plus, se propun dezbateri si discutii publice menite sa educe soferii. Intreaga campanie se numeste ''Cartonas rosu la volan" si este propusa in speranta ca accidente de felul celui de acum cateva zile nu vor mai avea loc.

M-a mirat abundenta de masini de politie si desele controale la care erai supus, in zilele care au urmat fatidicului accident. M-a uluit pentru cateva zile prudenta soferilor aflati in trafic, modul in care apasau frana la vederea unui semafor, nemaincercand "sa forteze galbenul" , m-a uimit lipsit de dementa atat de caracteristica soferilor bucuresteni.

Dar de acus, s-a ispravit. Lucrurile au reintrat in "firescul" legilor nescrise ale traficului.

Pentru ca in Bucuresti se conduce intr-un mod oligofrenic.

Pentru ca in Bucuresti, daca nu ai plecat de la semafor dupa primele 5 secunde verzi, pe un fundal acustic demn de un atelier de feronerie, iti sint pomeniti intr-un mod trupesc, toti cunoscutii, de la "ma-ta care te-a facut" pana la " dobitocul care ti-a pus carnetul in mana".

Pentru ca in Bucuresti, daca stai civilizat la semafor si nu incaleci linia de tramvai - musai privindu-i dispretuitor si atotputernic pe cei care-si asteapta randul ordonat - pentru a fi primul la stop, esti privit cu un rictus de animal preistoric, ca unul care habar n-are sa conduca la capitala.

Pentru ca in Bucuresti, dupa maxim 5 minute in trafic, ai ocazia sa vezi cum din Mercedesul din fata, un pachet gol de tigari, o cutie de servetele, o coaja de banana si in general cam orice ambalaj netrebuincios dupa epuizarea continutului, zboara vartos spre caldaram.

Pentru ca in Bucuresti, daca Doamne-fereste se intampla sa fii pe a doua banda si sa vrei sa faci stanga, esti idiot si adormit si blochezi circulatia, chit ca nu te lasa nici mama lui tata lui Stefan cel Mare sa faci stanga.

Pentru ca in Bucuresti, claxonatul prelung este semn de maxima potenta si virilitate si nu in ultimul rand iti confera si un statut social..cel de "jmecher:.

Pentru ca in Bucuresti, daca nu stii sa injuri la volan nu esti sofer. Iar daca prin injuratura nu defulezi suficient, iti ridici un deget. Tot nu ti-ai recapatat echilibrul interior oricum aflat intr-o stare precara? Nu-i nimic. De asta ai doua maini. Si daca nici cu cele 2 degete agitate isteric nu te calmezi, da-te frumusel jos din masina si sparge-i fata cretinului din fata, ca doar n-o sa stai toata ziua dupa el. Sa ramana dracului acasa daca-i prost.

Pentru ca in Bucuresti, semnificatia culorilor de la semafor este una particulara pentru soferul bucurestean. Pe verde stim cu totii: se traverseaza. Pe galben traverseaza repede sa nu prinda rosu. Si pe rosu? Traverseaza oricum dar "calc-o tare sa nu le dea drumul celorlati".

Si atunci, ideea "Cartonasul rosu la volan" mi se pare laudabila, utila, necesara, ba chiar as incerca si..fireasca. Dar sint mai mult decat sceptica in privinta sanselor de reusita. Cu atat mai mult cu cat toate intamplarile astea nefericite, toate stirile bomba, toate evenimentele bune sau rele care ar trebui sa ne dea de gandit, au impact asupra oamenilor exact pana apare urmatoarea stire de senzatie. Si cum Romania ne surprinde mereu pentru ca nu inceteaza sa ne surprinda..soferii bucuresteni vor circula la fel de nestingheriti pe drumurile publice, vor fi la fel de multe accidente, la fel de multe victime..iar nimeni nu va mai face nimic pana ca un Teo Peter, Cristian Nemescu, Andrei Toncu si alte zeci de mii de oameni mai putin cunoscuti, sa-si piarda viata stupid si nedrept pentru ca un idiot are muschi si cai putere de aratat.

Radiohead - Creep

Me gustas io

Nu stiu altii cum sint, dar eu in ultima vreme am slabit serios. Fara sa fie nevoie, fara sa-mi propun, fara sa-mi schimb modul de alimentatie, care in alta ordine de idei a fost mai tot timpul haotic, fara sa vreau, fara sa fiu bolnava, in fine...just like that. Evident ca lumea din jurul meu a inceput sa se ingrijoreze si sa emita pareri care mai de care mai docte. E de la stres. Oboseala. Ia si tu niste vitamine. Esti indragostita? Ti-ai facut analizele? Nu mai fuma! Odihneste-te mai mult! Mananca mai des si mai sanatos si mai mult..Si mai ce??

Mama a inceput in perioada asta o campanie subtila presarata de sfaturi tipic materne, orice conversatie cu ea terminandu-se invariabil cu "Ai mancat? Sa-ti faci analizele!" Primele dati am reactionat agresiv: "Lasa-ma-n pace, n-am nimic, nu-mi fac nici o analiza, ma simt foarte bine". Pe cine sa conving!? Aveti si voi mame, stiti si voi cum e. Nu scapi, n-ai cum. Mi-am facut si analizele (nu va mai spun cum m-a intepat tovarasa asistenta de mi-a traumatizat si echimozat mana o luna de zile). Toate bune. Ok, ma gandesc eu. Acum macar le-am inchis gura. Sint bine, sanatoasa, ceea ce va doresc si voua. Ai mei s-au linistit la modul cel mai clasic cu putinta:" Oricum n-a fost ea mai grasa niciodata."

Buun, numai ca povestea nu se termina aici. Toti, dar absolut toti cei cu care ma intalnesc, in special cei pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme, se simt datori sa intrebe:" wow, de ce ai slabit atat?" Fuck off. I can't take it any more.
Si totul a culminat in seara asta, cand trecand prin fata La fourmi-ului( a propos de La Fourmi, zilele trecute treceau 2 tipi prin fata magazinului iar unul dintre ei glasuieste: ia sa vedem daca este deschis aici la aprozar) de la parterul blocului meu, ma intalnesc cu o batranica foarte simpatica, care vine de ani de zile in fata supermarketului, zilnic, ca la serviciu...asteptand sa-i mai intinda vreo gospodina mai darnica ceva maruntis pentru a-si asigura si ea cosul zilnic. O salut zambind (chiar mi-e draga) si o aud: da' ce-ai slabit mama asa? Hai nu, ca asta le intrece pe toate. Pana aici. Mi-e bine, multumesc. Si pe bune daca nu am simtit compasiune si grija in vocea ei.

Am trecut mai departe si cum mergeam pe strada cu mp3-ul in urechi, ma gandeam la situatia asta si mi-am amintit de alta faza.

Acum vreo 2 luni, intru intr-un magazin sa-mi iau ceva de mancare. Printre alte chips-uri, caramele si gume, iau si iaurt zuzu cu 3% grasime, pentru ca asa imi place mie iaurtul: gras si gros. Ok. Ajung la casa, vanzatorul isi face datoria, inregistreaza produsele din cos si ajunge la iaurtul meu. Observa ca este din cel cu 3% grasime, sinapsele lui se adapteaza imediat situatiei, compileaza femeie-iaurtgras-silueta-nu bun si rosteste plin de solicitudine: dar avem si iaurt fara grasimi. Eu: Multumesc, acesta este foarte bun. Si atunci el isi ridica ochisorii lui de vanzator, ca sa vada cu cine vorbeste, ma vede, ma scaneaza fulgerator si zice ingaduitor. Ah, da. ( ca si cum inteleg de ce, normal ca 3% grasime) :))

Ei, si cum mergeam eu topaind pe strada cu Child in time-ul lui Deep Purple, introspectand amuzata greutatea mea dilematica, ma bufneste rasul. Cine zice ca sint slaba la ce se raporteaza? Exista vreun sistem de referinta si in cazul asta? Sint slaba pentru cine si pentru ce? Nu sint eu slaba, sinteti voi grasi. Eu sint mirobolanta.:)

Pinky and the Brain - Brainstem

Absolut fermecatoare desenele astea, produse de Spielberg. Pinky and the Brain sint doi soareci de laborator, unul geniu si altul insane. Ghici care? Marele lor deziderat este sa "take over the world", motiv pentru care Brain vine saptamanal cu un plan care, fatalmente, de fiecare data esueaza. Pinky este usor idiot, dar extrem de simpatic. Laitmotivul filmului este dialogul:

"Gee, Brain, what do you want to do tonight?"
"The same thing we do every night, Pinky: Try to take over the world!"

De la ideea asta pleaca toate bijuteriile astea de replici.
The Brain: :This is the earth. And this is Pinky. You can tell the difference quite easily. One is a lump of inert matter hurtling blindly through the void. The other... is the earth.

The Brain: Sigmund Freud would have had a field day with you, Pinky.
Pinky: Ah, he liked sports then, did he?

The Brain: Do you practice being dim or is it a natural talent?
Pinky: Ohh, practice. All day, EVERYDAY!

Brain :Pinky, you give a whole new meaning to the phrase, "counter-intelligence".

Brain: :The entire world will beg to bow before me, their charismatic despot.

Pinky, are you pondering what I'm pondering?
"I think so, Brain, but what if the hippopotamus won't wear the beach thong?

Pinky, are you pondering what I'm pondering?"
I think so, Brain, but how will we get the Spice Girls into the paella?

"Pinky, are you pondering what I'm pondering?"
Um, I think so, Brainie, but why would anyone want to Pierce Brosnan

Pinky, are you pondering what I'm pondering?"
Yes Brain, but if our knees bent the other way, how would we ride a bicycle?

"Are you pondering what I'm pondering?"
I think so, Brain, but we're already naked.

"Pinky, are you pondering what I'm pondering?"
I think so, Brain, but why does a forklift have to be so big if all it does is lift forks?

"Pinky, are you pondering what I'm pondering?"
Wuh, I think so, Brain, but if we didn't have ears, we'd look like weasels.

The Brain: Are there any questions?
Pinky: Oh, Oh, pick me, Brain.
The Brain: GENERAL Brain.
Pinky: Yes, um, what is the password?
The Brain: I can't tell you. If you were to be captured you might give it away.
Pinky: What, me? Never, no, Narf, never.
The Brain: And if you were tortured?
Pinky: Oh, well that's different then, isn't it?

The Brain: Pinky, are you pondering what... you know.
Pinky: I think so, but... uh... something about a duck.

The Brain: Behold, I can create fire from a little box.
Alan: So what?
Cannibal #1: Big deal.
Cannibal #2: Let's eat 'em.
The Brain: I can steal your souls and put them in this glass.
Alan: So what?
Cannibal #1: Big deal.
Cannibal #2: Let's eat 'em.
Pinky: I can make bubbles with my spit.
[the cannibals gasp and begin to bow]
The Brain: *Now* do you believe we were sent by your god?
Alan: Naw, that's just *really cool*.

Pinky are you pondering what I'm pondering?"
(Pinky) Whoof, oh, I'd have to say the odds of that are terribly slim Brain.
(Brain) True.
(Pinky) I mean, really, when have I ever been pondering what you've been pondering?
(Brain) To my knowledge, never.
(Pinky) Exactly. So, what are the chances that this time, I'm pondering what you're pondering?
(Brain) Next to nil.
(Pinky) Well, that's exactly what I'm thinking, too.
(Brain) Therefore, you *are* pondering what I'm pondering.(Pinky) Poit, I guess I am!

Nu le lipseste nimic. Umor, inteligenta, ironie, nebunie, subtilitate, sarcasm, geniu, filosofii de viata, ingeniozitate, parodie, intelepciune, naivitate, muzica. One of the funniest cartoon shows ever.

Modus Vivendi

Daca stiti rasele din Star Trek, ii stiti si pe Ferengi. Iar daca ii stiti pe Ferengi, musai trebuie sa stiti si regulile lor. Pentru ca, nu-i asa?, nu te poti juca daca nu stii regulile. Iar daca stii regulile si le mai si aplici, se cheama ca te-ai adaptat conditiilor jocului. Iar odata ce te-ai adaptat, nu-ti ramane decat sa lupti pentru a castiga. Scopul mercantil scuza mijlocele, sau mijloacele mercantile scuza scopul sau scopul scuza mijloacele mercantile.....da, da...asta trebuie sa fie. Ce trebuie sa mai stim despre Ferengi ca sa le intelegem mai bine legile? Ca sint extrem de misogini, ca-si trateaza femeile ca pe niste sclave, ca sint elitisti si exclusivisti. Ferengi au urechile mari iar marimea urechilor se presupune ca are directa legatura cu marimea averii. Chintesenta filosofiei Ferengi este regula nescrisa: cand nu exista o lege favorabila, inventeaza una.

Rules of Acquisition -
1 - Once you have their money…You never give it back.
2 - The best deal is the one that brings the most profit.
3 - Never pay more for an acquisition than you have to.
4 - A woman wearing clothes is like a man in the kitchen.
5 - If you can’t break a contract, bend it.
6 - Never allow family to stand in the way of opportunity.
7 - Keep your ears open.
8 - Small print leads to large risk.
9 - Opportunity plus instinct equals profit.
10 - Greed is eternal.
11 - Even if it’s free, you can always buy it cheaper.
12 - Anything worth selling is worth selling twice.
13 - Anything worth doing is worth doing for money.
14 - Keep your family close, keep your Latinum closer.
15 - Acting stupid is often smart.
16 - A deal is a deal is a deal…Until a better one comes along.
17 - A contract is a contract is a contract…But only between Ferengi.
18 - A Ferengi without profit is no Ferengi at all.
19 - Satisfaction is not guaranteed.
20 - Only give money to people you know you can steal from.
21 - Never place friendship above profit.
22 - A wise man can hear profit in the wind.
23 - Nothing is more important than your health -except for your money.
24 - Latinum can’t buy happiness, but you can sure have a blast renting it.
25 - There’s always a way out.
26 - As the customers go, so goes the wise profiteer.
27 - There’s nothing more dangerous than an honest businessman.
28 - Morality is always defined by those in power.
29 - What’s in it for me?
30 - Talk is cheap; synthehol costs money.
31 - Never make fun of a Ferengi’s mother…Insult something he cares about instead.
32 - Be careful what you sell. It may do exactly what the customer expects.
33 - It never hurts to suck up to the boss.
34 - Peace is good for business.
35 - War is good for business.
36 - Too many Ferengi can’t laugh at themselves anymore.
37 - If it’s free, take it and worry about hidden costs later.
38 - Free advertising is cheap.
39 - Friendship is temporary; profit is forever.
40 - She can touch your lobes but never your latinum.
41 - Profit is its own reward.
42 - What’s mine is mine, and what’s yours is mine too.
43 - Caressing an ear is often more forceful than pointing a weapon.
44 - Never confuse wisdom with luck.
45 - Ambition knows no family.
46 - Make your shop easy to find.
47 - Don’t trust a man wearing a better suit than your own.
48 - The bigger the smile, the sharper the knife.
49 - Everything is worth something to somebody.
50 - Gratitude can bring on generosity.
51 - Reward anyone who adds to your profits so they will continue to do so.
52 - Never ask when you can take.
53 - Sell first; ask questions later.
54 - Never buy anything you can’t sell.
55 - Always sell at the highest possible profit.
56 - Pursue profit; women come later.
57 - Good customers are as rare as latinum -treasure them.
58 - There is no substitute for success.
59 - Free advice is seldom cheap.
60 - Keep your lies consistent.
61 - You can’t cheat an honest customer, but it never hurts to try.
62 - The riskier the road, the greater the profit.
63 - Power without profit is like a ship without an engine.
64 - Don’t talk shop; talk shopping.
65 - Win or lose, there’s always Huyperian beetle snuff.
66 - Anyone serving in a fleet who is crazy can be relieved, if they ask for it.
67 - Anyone asking to be relieved is not crazy and must be forced to serve.
68 - Ear stroking will get you anything.
69 - Ferengi are not responsible for the stupidity of other races.
70 - Get the money first, then let the buyers worry about collecting the merchandise.
71 - There’s a customer born every minute.
72 - Never trust your customers.
73 - If it gets you profit, sell your own mother.
74 - Knowledge equals profit.
75 - Home is where the heart is…But the stars are made of latinum.
76 - Every once in a while, declare peace. It confuses the hell out of your enemies.
77 - It’s better to swallow your pride than to lose your profit.
78 - When the going gets tough, the tough change the Rules.
79 - Beware of the Vulcan greed for knowledge.
80 - Sex and profit are the two things that never last long enough.
81 - Latinum isn’t the only thing that shines.
82 - The flimsier the product, the higher the price.
83 - Anything stolen is pure profit.
84 - A friend is not a friend if he asks for a discount.
85 - Never let the competition know what you’re thinking.
86 - Don’t lie too soon after a promotion.
87 - A friend in need means three times the profit.
88 - A friend in need is a customer in the making.
89 - Ask not what your profits can do for you, but what you can do for your profits.
90 - Never take the last coin, but be sure to get all the rest.
91 - Fear makes a good business partner.
92 - There are many paths to profit.
93 - Act without delay! The sharp knife cuts quickly.
94 - Females and finances don’t mix.
95 - Expand or die.
96 - For every Rule, there is an equal and opposite Rule, (except when there’s not).
97 - Enough…Is never enough.
98 - Every man has his price.
99 - Trust is the biggest liability of all.
100 - If they take your first offer, you either asked too little or offered too much.
101 - The only value of a collectible is what you can get somebody else to pay for it.
102 - Nature decays, but latinum lasts forever.
103 - Sleep can interfere with [opportunity].
104 - Faith moves mountains…Of inventory.
105 - Don’t trust anyone who trusts you.
106 - There is no honour in poverty.
107 - A warranty is valid only if they can find you.
108 - Sometimes what you get free costs entirely too much.
109 - Dignity and an empty sack is worth the sack.
110 - Never sleep with the boss’ wife unless you pay him first.
111 - Treat people in your debt like family…Exploit them.
112 - Never have sex with the boss’ sister.
113 - Always have sex with the boss.
114 - The vast majority of the rich in this galaxy did not inherit their wealth; they stole it.
115 - The best contract always has a lot of fine print.
116 - There’s always a catch.
117 - You can’t free a fish from water.
118 - When someone says “It’s not the money,” they’re lying.
119 - Never judge a customer by the size of his wallet…Sometimes, good things come in small packages.
120 - You can always buy back a lost reputation.
121 - Everything is for sale, even friendship.
122 - A friend is only a friend until you sell him something. Then he is a customer.
123 - Even a blind man can recognise the glow of latinum.
124 - Praise is cheap. Heap it generously on all customers.
125 - You can’t make a deal if you’re dead.
126 - Count it.
127 - Stay neutral in conflict so that you can sell supplies to both sides.
128 - Only negotiate when you are certain to profit.
129 - Profit has limits. Loss has none.
130 - Labour camps are full of people who trusted the wrong person.
131 - Old age and wisdom will always overcome youth and talent.
132 - Never bluff a Klingon.
133 - Never admit a mistake if there is someone else to blame.
134 - A dead customer can’t buy as much as a live one.
135 - Never trust a beneficiary.
136 - Beware of relatives bearing gifts.
137 - Money talks, but having lots of it gets more attention.
138 - Law makes everyone equal, but justice goes to the highest bidder.
139 - Wives serve, brothers inherit.
140 - A bargain usually isn’t.
141 - Only fools pay retail.
142 - There’s no such thing as an unfair advantage.
143 - Risk is part of the game…Play it for all it’s worth.
144 - There’s nothing wrong with charity…As long as it winds up in your pocket.
145 - When the customer is sweating, turn up the heat.
146 - Necessity is the mother of invention. Profit is the father.
147 - Give someone a fish, you feed him for one day. Teach him how to fish, and you lose a steady customer.
148 - Opportunity waits for no one.
149 - Never do something you can make someone do for you.
150 - Money is never made. It is merely won or lost.
151 - Buy, sell, or get out of the way.
152 - A lie is a way to tell the truth to someone who doesn’t know.
153 - Sell the sizzle, not the steak.
154 - If you can sell it, don’t hesitate to steal it.
155 - Never bet on a race you haven’t fixed.
156 - Borrow on a handshake; lend in writing.
157 - Keep count of your change.
159 - Do business with a “Small Lobe” and you’re bound to get a big loss.
162 - Even in the worst of times, someone turns a profit.
163 - Rules are always subject to interpretation.
164 - Never spend your own money when you can spend someone else’s.
167 - The most beautiful thing about a tree is what you can do with it after you cut it down.
168 - Whisper your way to success.
169 - Competition and fair play are mutually exclusive.
170 - Compassion is no substitute for profit.
171 - Blood is thicker than water, and Latinum is thicker than both.
172 - Chances aren’t what they used to be.
173 - You could afford your ship without your government; if it weren’t for your government.
174 - Be loyal to your allies occasionally, so they will forgive you when you cheat on them.
175 - Friendship is seldom cheap.
176 - Never use credit where your words will do.
177 - Know your enemies…But do business with them always.
178 - Never buy what can be stolen.
179 - Fighting with Klingons is like gambling with Cardassians; it’s best to have a friend with a weapon around when you lose.
180 - Never offer a confession when a bribe will do.
181 - Not even dishonesty can tarnish the shine of profit.
182 - Only a fool passes up a business opportunity.
183 - Let’s you and him fight.
188 - A fool and his money is the best customer.
189 - Let others keep their reputation. You keep their money.
190 - Hear all, trust nothing.
191 - A Ferengi waits to bid until his opponents have exhausted themselves.
192 - Never cheat a Klingon…Unless you’re sure you can get away with it.
194 - It’s always good business to know about new customers before they walk in your door.
200 - If you’re going to have to endure, make yourself comfortable.
202 - The justification for profit is profit.
203 - New customers are like razor-tooth gree-worms; they can be succulent, but sometimes they bite back.
204 - It takes a Ferengi to cheat a Ferengi.
208 - Sometimes, the only thing more dangerous than a question is an answer.
211 - Employees are the rungs on the ladder of success; don’t hesitate to step on them.
214 - Never begin a negotiation on an empty stomach.
215 - Instinct without opportunity is useless.
216 - Never gamble with an empath.
218 - Always know what you’re buying.
219 - Possession is eleven tenths of the law.
221 - Beware of any man who thinks with his lobes.
222 - Knowledge is power.
223 - Beware the man who doesn’t make time for oo-mox.
229 - Latinum lasts longer than lust.
231 - There’s a sucker born every minute; be sure you’re the first to find each one.
236 - You can’t buy fate.
239 - Never be afraid to mislabel a product.
241 - Never trust a hardworking employee.
242 - More is good…All is better.
253 - Synthehol is the lubricant of choice for a customer’s stuck purse.
255 - A wife is a luxury…A smart accountant a necessity.
256 - Accountants do not play the game; they only keep the score.
260 - Life’s not fair. How else would you turn a profit?
261 - A wealthy man can afford anything except a conscience.
262 - A verbal contract isn’t worth the paper it’s written on.
263 - Never allow doubt to tarnish your lust for latinum.
265 - The customer is always right…Until you get his cash.
266 - When in doubt, lie.
267 - If you believe it, they believe it.
270 - In business deals, a disruptor can be almost as important as a calculator.
277 - Anything worth fighting for is worth hiding from.
281 - Blood is thicker than water, but harder to sell.
282 - Business is like war; it’s important to recognize the winner.
283 - Rules are always subject to change.
284 - Deep down, everyone’s a Ferengi.
285 - No good deed ever goes unpunished.
286 - When Morn leaves, it’s all over.
299 - Whenever you exploit someone, it never hurts to thank them. That way, it’s easier to exploit them the next time.

Pink Floyd - High Hopes


The grass was greener
The light was brighter
The taste was sweeter
The nights of wonder
With friends surrounded
The dawn mist glowing
The water flowing
The endless river....

Hei, papusa...!

Azi dimineata pe Magheru. Mergeam intr-un pas vioi pe trotuar. In fata Panipat-ului, era un grup de vreo 7-8 tigani ( nu merita sa le zic rromi) si cum treceam eu pe acolo, se aseaza o piranda gen Bator, in fata mea si-mi zice: Hei papusa, unde te grabesti asa? Eu logic, incerc sa o ignor si sa o ocolesc ( grea miscare). Ea nimic, se tot priponea in fata mea: Stai putin de vorba cu noi, zice si-mi ranjea seducator in fata. Si atunci duhul razboinic din mine a iesit la suprafata si ii zic: "Crezi ca daca esti cat dulapul esti si intimidanta? Hai, misca-ti fundul ca n-am chef de socializari stradale".
Tovarasii ei de arme au bufnit in ras si batoza a mijit niste ochi stupefiati dar s-a dat la o parte si am auzit-o dupa ce am trecut: " Ce-ai zis fa? Crezi ca esti jmechera?"

Priceless.

Ce-a vrut sa spuie poetul!?

De putin timp, pe LiterNet se desfasoara un concurs foarte antrenant si zgubilitic. Brand-uirea lui Eminescu, acest geniu pustiu al literaturii tuturor timpurilor. Fa-l pe Eminescu produs. Daca austriecii au bomboanele Mozart, sa avem si noi "........" Eminescu. Cam asta este miza concursului. Un ceva care sa fie si actual si peren si vandabil si (de preferat) specific national si ..si... Si nu care cumva sa va ganditi ca se urmareste demitizarea poetului.

Primele raspunsuri sint deja sintetizate. Si sint dintre cele mai diverse, dovada vie ca romanului nu i-au disparut calitatile astea, cum le zice?, artistice, imaginative si competitive.

L-au trecut romanii hatri prin toate tejghelele economiei de schimb. De la prezervativul "Eminescu", ca doar amanuntele sifilitice nu se uita usor, la ceai de tei (cu aroma de poezie), vin, cafea si alte licori, la frigiderul "Eminescu" nemuritor si rece, pana la somniferul "Eminescu" (somnoroasele pasarele-dusmanul insomniei), ciorapi nepereche, tutun de pipa sau doar tutun, si cea care mie mi s-a parut cea mai simpatica de pana acum, desi nu cu foarte mari sanse de castig fiind usor impracticabila si anume, culegerea de texte grilă tip "Eminescu", pentru admiterea la facultate. Pe copertă, o mostră de conţinut: "Dintre sute de catarge care lasă malurile / Cate oare le vor sparge: a. Vanturile b. Valurile"

Foarte tare.

Pe net

Stau cateodata si ma dau pe net alandala, fara sa caut ceva anume, fara vreun scop precis. Chiar daca nu sint interesata de nimic in mod special, este aproape imposibil sa nu ma capaciteze ceva. Este suficient sa tastez un cuvant oarecare pe google si bang.....am o infinitate de posibilitati sa casc ochii si sa-mi asigur cel putin o ora de nefacut nimic. Iar din posibilitatile astea se mai ramifica inca pe atatea. Si uneori chiar dau peste lucruri foarte misto si interesante. Ma gandeam acum ceva vreme ca exista o cultura de tip internet, asemanatoare cumva cu mancatul la fast-food. Adica genul de infomatie asimilata rapid si superficial, care-ti satisface necesitatea pe moment, dar pe viitor efectele nu sint dintre cele mai fericite.

Citesc bloguri in ultima vreme. Si ca sa parafrazez populara sintagma cu "cati doctori, atatea pareri" , as spune "cati oameni, atatea genuri de bloguri". Oricum, ce vreau sa va spun este ca am dat peste blogul Madonnnei. http://madonnasthoughts.blogspot.com/ si mi s-a parut simpatic. Nu neaparat blogul, desi nici el nu este rau, cat ideea ca Madonna are blog si chiar scrie in el. Si pare sincera. Stiu, primul gand care-ti trece prin cap este ca te gasesti in fata unui fake. Nu stiu. Mie mi-a lasat senzatia de autentic.

Today

Este util sa stai si sa lancezesti. Este util sa stai si sa cugeti. Este util sa privesti oameni. Ca sa nu mai spun ca este si mai usor sa-i privesti pe ei decat sa te privesti pe tine. Si am observat ca este mult mai usor sa observi ceva care nu-ti place, decat sa recunosti, sa admiti ceva care-ti place, sa stii ca-ti place si sa te bucuri ca-ti place. Mi se pare paradoxal ce se intampla. Pentru ca, desi este mai usor, mai firesc, mai natural si mai sincer sa vezi frumosul din jurul tau, un algoritm social, aparent bine inteles dar nociv pentur sufletul tau, te indruma subliminal spre o zona fada si liniara, pe cat de adevarata pe atat de falsa. Zona in care ai senzatia ca ti-e bine pentru ca nu esti impresionabil, iar felul in care te joci de-a sarcasticul si inabordabilul iti confera o aura speciala care te tine departe de tot si la un loc caldut, zona in care ti pe par demni de dispret toti cei care nu-ti impartasesc preferintele in materie de muzicaflorifetefilmesaubaieti, zona in care ai impresia ca parcurgerea catorva carti, multe dintre ele lectura obligatorie in liceu, te transforma per se intr-un redutabil interlocutor, sau si mai grav, intr-un formator de opinii, doar pentru ca ai auzit de scrierea cuneiforma, de mitul androginului, de Alhambra si Andaluzia, de Mircea Badea, de acrostihuri, de Scylla si Charybda, de fructe confiate, de Deep Purple sau de Pazvante Chioru', de HBO sau AXN, de noaptea Valpurgiei, de pitch-uri, de secretul lui Polichinelle sau de PIB. Zona in care crezi ca esti stapan pe viata ta, crezi ca esti liber dar esti mai inlantuit decat Prometeu iar lanturile sint mai multe si mai grele decat ai vrea tu sa accepti vreodata.

Cam asa vad eu oamenii din jurul meu. Si astea sint cazurile fericite. Fiecare alergand cu precadere pentru necesitati stabilite in concordanta cu propriul sistem de valori, care de cele mai multe ori este imprumutat sau preluat din mers, adaptat orientarii sociale. Pentru ca asa trebuie. But what's good for you, is not necessarily for the best. You're so ahead of yourself, that you forgot what you need.

Nu pot sa nu observ o inclinare, o pornire masochista a oamenilor spre prapastiile abisului. Oamenii se abrutizeaza, se dezumanizeaza, se instraineaza, isi pierd simturile, li se estompeaza simtirea. Mai trist este ca fara toate atributele astea se pierd pe ei. Iar regasirea este de multe ori imposibila. Caracatita care i-a prins nu cedeaza usor. Si oricum, lupta nu este dreapta si egala. Cum poti lupta corect cu cineva cu mai multe brate decat ale tale!? Si de ce sa lupt, isi zic ei, cand mi-e bine asa? Sa lupti pentru ca pierzi ce este esential, pierzi fundamentul, pierzi insasi ratiunea de a fi..tu, pierzi ...pierzi viata din tot.

Nu ma plac in ultima vreme. Nu ma plac deloc. Complic lucrurile simple si simplific lucrurile complicate. Nu mai stiu sa fiu sincera cu mine, am uitat sa apreciez, cuantific in exces, abandonez usor, imi sesizez o atitudine "know-it-all" de care mi-e greata, nu stiu sa fiu recunoscatoare, ma las dominata de orgoliu, am nevoie de victorii ca sa simt ca traiesc, mi-e frica de vulnerabilitate, imi urasc egoismul salbatic si imi detest superficialitatea, care culmea, imi complica viata in loc sa mi-o simplifice. Cu cat dogoreste soarele mai puternic si cu cat este mai clar curcubeul pe un cer senin, cu atat sint eu mai aproape de furtuna, iar cand apar norii apocaliptici si rafalele de vant si vuietul sinistru al furtunii, mie mi-e bine. Si nu e bine.

When in Rome...

Trebuie sa va spun de la inceput ca eu, in mod normal nu ma uit la fotbal. Dar cum normalitatea nu a fost niciodata un punct de reper in viata mea, imaginati-ma in seara finalei cu un pahar de whisky, unul de bere si altul de nestea, pe care le alternam ca la alba-neagra in functie de intensitatea cu care resimteam pasele. Am tinut cu Franta, fiind singura si femeie si francofila intr-un grup de barbati italofili. Go figure! Am tinut cu Franta pentru ca juca Zizou in echipa Frantei, da !?!

Si acum inchipuiti-va cum am perceput eu capul in pieptul lui Materazzi, ca despre asta este vorba. Evident ca i-am cautat scuze lui Zizou, erijandu-ma imediat in avocatul apararii.

Exhibit A: Vine Materazzi si te trage de tricou ca de cutia Pandorei. Tu ii spui ironic dar elegant :" Daca-mi vrei tricoul , poti sa-mi spui si ti-l dau dupa meci" .

Exhibit B: Materazzi n-are cele trebuincioase pentru a-i raspunde in acelasi mod si face ce stie el mai bine. Isi exprima frustrarea prin injurii josnice si rasiale. Repetate. Desi el este cel care a bruscat primul, tot el este cel ce injura birjareste.

Exhibit C: Zidane pleaca de langa el, il ignora, dar vasnicul urmas al Romei cu ieftine pretentii machiavellice sageteaza in continuare pana cand inevitabilul se produce. Bang-bang, he hits the ground.

Daca va spun eu acum ca presiunea era foarte mare, o puteti privi ca pe un cliseu. Cu nervii intinsi la paroxism si secatuit de toate resursele fizice si psihice, faci gesturi reprobabile. Iar cand esti atins la punctele sensibile si vulnerabile, reactionezi. Si nu este o scuza, este un fapt. Si ce inseamna un cap in piept?! La modul cel mai serios..ce inseamna un cap in piept pe langa onoarea familiei tale, terfelita de un lamer macaronar? ZZ nu este nici un negru pe plantatie, nici vreun gladiator care sa se produca pentru amuzamentul spectatorilor sau pentru bunul lor plac. Sint unele lucruri mai importante decat fotbalul. Daca ridica frumos un deget in sus sau il tragea pedagogic de urechi, era mai bine? Erau chit? Sau gestul este cel care conteaza? Pe bune!? Dar gestul lui Materazzi, nu conteaza!? Sau sa provoci meschin este sportiv si fair-play? Pe asta de ce nu-l amendeaza, sanctioneaza, penalizeaza nimeni?! Nu, pentru ca se sanctioneaza pe principiul ce este evident este si important, dar nu se sanctioneaza chestii mai subtile si mai grave. Dar ca sa intelegi lucrul asta, tehnologia plasmei si a reluarilor nu prea te ajuta.

ZZ: "Imi cer scuze fata de copiii care au privit meciul. Ceea ce am facut nu poate fi iertat. Bineinteles ca n-a fost un comportament fair-play. Am vrut sa-mi cer scuze pentru ca gestul meu a fost vazut de doua-trei miliarde de oameni, printre care si de milioane de copii. Nu regret insa ceea ce am facut, fiindca ar insemna ca el a avut dreptate sa spuna ce a spus. Nu pot... Nu avea dreptul sa spuna ceea ce a spus"

Iar faptul ca isi cere scuze numai fata de copiii care au vazut meciul, mi se pare mai mult decat admirabil. Pentru ca ceilalti nu au nevoie de scuze, ceilalti au discernamant.

Houston, we have a problem!

Vrei sa scrii si nu stii cu ce sa incepi. Gandurile iti trec prin cap cu o viteza mai mare decat a navei Apollo 13 si cu o traiectorie cel putin la fel de sinusoidala. Te pregatesti de aselenizare dar, fatalitate, iti explodeaza un motor si alimentarea normala cu oxigen a creierului este intrerupta. De undeva de la baza, ai senzatia ca o asa-zisa echipa de control lucreaza pentru tine. Ei or lucra, dar tu esti cel care nu mai are provizii, tu esti cel care trebuie sa-si gestioneze energia astfel incat sa-i ajunga pana intr-un oarecare punct terminus, deocamdata incert.

She knows, she gave, she hopes in time,

She waits in line for all these things that will make her real,

She holds the cold, she feels so fooled by all this pain she has revealed,

She hopes, she cries, she holds inside all these things that will make her real....

Am rasfoit zilele trecute Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt. De citit, l-am citit de vreo 3 ori pana acum, dar este cartea la care stii/vrei/simti sa te intorci. Mi-am amintit de.... "contrariul pacatului nu este virtutea, contrariul pacatului este libertatea"....iar asta este de departe cea mai desteapta chestie pe care am citit-o in ultima vreme.

With a little help from your friends

Azi despre ajutor. Ca este oarecum de actualitate. Exista mai multe categorii de oameni, clasificandu-i dupa ajutorul pe care il poti obtine de la ei sau nu. Oamenii care nu te ajuta- no matter what, oamenii care te ajuta- no matter what si mai sint oamenii care te ajuta, sau iti induc senzatia asta perpetuata prin promisiuni constante si continue, in ideea de a te face sa realizezi indispensabilitatea ajutorului lor. Odata cu promisiunile, nu ai cum sa nu percepi si o nota de indatorare. A ta catre cel care te ajuta in felul asta. Genul asta de oameni, odata materializat ajutorul respectiv, sint cei care tin mortis sa-ti aduca aminte si dupa ce te-au ajutat, ca nu care cumva sa uiti vreodata ce au facut pentru tine. Nu ca ai uita, dar este bine sa se asigure ca sint in carti. Mai neplacut este atunci cand chiar depinzi de persoanele astea, sau, daca nu depinzi sint cele care te-ar putea ajuta cel mai rapid. Si atunci, - nu neg faptul ca si la mine ar putea functiona o rotita gresit -, sint tentata sa (le) spun: " mai du-te dracu', cu ajutorul tau cu tot". As gresi insa, pentru ca, pana la urma ei sint cei care m-au ajutat cand ceilalti nu au facut-o.

Desi, perceptia fiecaruia asupra ajutorului neconditionat pe care este indreptatit sa-l primeasca, isi are radacini intr-un egocentrism pe care imi vine usor sa-l compar cu atitudinea oamenilor de care vorbeam mai sus, (cei care te ajuta si vor sa le fie recunoscute si apreciate faptele). Pentru ca, pana la urma toti cautam recunoastere, dimensiunile depinzand aici de egoismul si ambitiile personale. Dar in egoismul personal, nu putem accepta usor ideea ca si ceilalti sint cel putin la fel de egoisti ca si noi. Adica cum, si ei au dreptul sa fie!?

Iar atunci cand ma ajuta prietenii, aproape ca nici nu bag de seama, pentru ca ma gandesc ca sint datori sa ma ajute, prieteni fiindu-mi, dar nu ma gandesc ca nu sint datori sa-mi fie prieteni.

Va doresc sa fiti prieteni!

Teardrops of happiness

Everybody's Free to Wear Sunscreen - Baz Luhrmann

Wear sunscreen. If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long-term benefits of sunscreen have been proved by scientists, whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience. I will dispense this advice now.

Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, never mind. You will not understand the power and beauty of your youth until they've faded. But trust me, in 20 years, you'll look back at photos of yourself and recall in a way you can't grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked. You are not as fat as you imagine.

Don't worry about the future. Or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubble gum. The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind, the kind that blindside you at 4 p.m. on some idle Tuesday.
Do one thing every day that scares you.

Sing.

Don't be reckless with other people's hearts. Don't put up with people who are reckless with yours.

Floss.

Don't waste your time on jealousy. Sometimes you're ahead, sometimes you're behind. The race is long and, in the end, it's only with yourself.

Remember compliments you receive. Forget the insults. If you succeed in doing this, tell me how.
Keep your old love letters. Throw away your old bank statements.

Stretch.

Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40-year-olds I know still don't.
Get plenty of calcium. Be kind to your knees. You'll miss them when they're gone.

Maybe you'll marry, maybe you won't. Maybe you'll have children, maybe you won't. Maybe you'll divorce at 40, maybe you'll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary. Whatever you do, don't congratulate yourself too much, or berate yourself either. Your choices are half chance. So are everybody else's.

Enjoy your body. Use it every way you can. Don't be afraid of it or of what other people think of it. It's the greatest instrument you'll ever own.

Dance, even if you have nowhere to do it but your living room.

Read the directions, even if you don't follow them.

Do not read beauty magazines. They will only make you feel ugly.

Get to know your parents. You never know when they'll be gone for good. Be nice to your siblings. They're your best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.
Understand that friends come and go, but with a precious few you should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people who knew you when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard. Live in Northern California once, but leave before it makes you soft.

Travel.

Accept certain inalienable truths: Prices will rise. Politicians will philander. You, too, will get old. And when you do, you'll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.
Respect your elders.

Don't expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund. Maybe you'll have a wealthy spouse. But you never know when either one might run out.
Don't mess too much with your hair or by the time you're 40 it will look 85.

Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia. Dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it's worth.

But trust me on the sunscreen.

The winner takes it all

Ceea ce urmeaza sa va povestesc a avut loc sub aceeasi fereastra despre care v-am mai povestit. Ei bine, de data aceasta nu fumam pe geam, ma uitam la un film..."It's all about love". Vizionarea filmului mi-a fost intrerupta de niste urlete cavernoase si amenintatoare. Dupa cum stiti si voi, natura omului fiind curioasa si dornica de a explora fie chiar si/numai cu privirea noi orizonturi de cunoastere, am purces in mare graba spre geam, unde ce mi-a fost dat sa vad!? O adunatura de barbati. Daca nu as fi intuit din prima clipa care este rostul lor acolo, as fi bagat mana in foc ca sint suporteri ai Rapidului (no offence) extaziati animalic pe principiul " sa curga sange", la vederea arbitrului din cauza caruia au pierdut vreo cupa. Dar nu, domniile lor sint muncitorii care, iertat fie-le zelul, imi trezesc mie toate simturile pe la ore mici, adica atunci cand incep lucrul pe santierul din fata blocului meu, unde deja se prefigureaza un inalt si falnic asezamant cu rol de bloc de locuinte, foarte fancy de altfel, daca va arata asa cum ne sugereaza panoul amplasat pe locul cu pricina.

Sa purcedem mai departe cu firul intamplarilor. Problema era urmatoarea: cei vreo douajsiceva de muncitori nu fusesera platiti de ceva vreme si iata cum, tocmai acum aparuse si dirigintele de santier sau vreo alta persoana indrituita spre a-i plati. Sau asa au crezut ei, pentru ca de buna-seama lucrurile nu stateau tocmai asa. Ori banii nu existau, ori existau dar nu suficienti, sau din alte cauze care-mi scapa, evident era faptul ca acestia nu vor fi platiti. De la intelegerea acestui fapt, pana la revolta spontana in mijlocul careia am aparut eu la geam, banuiesc ca a trecut foarte putin timp. Schimbul de replici, care era mai mult un monolog unanim era fascinant: "unde sint banii ma?, scoate banii 'tu-ti mortii ma-tii ca te tai, scot cutitul acum si-ti iau gatul, am trei copii acasa-ce le dau sa manance?...and so on. Cel mai vehement dintre toti si printre putinii pe care-l ajuta si fizicul in situatia data, era un tip cu figura de boxer. Asta prolifera injurii si amenintari cel mai eficient. Ba chiar gandindu-se probabil ca nu se descurca multumitor a sunat un prieten:" hai frate, sint la Foisor, vino repede cu cine poti, fa armata cu toti aurolacii de la gara si veniti incoace". Acum nu stiu daca respectivul se baza pe ajutorul asta sau nu, cert este ca trucul psihologic a functionat si adversarul a fost intimidat. Nu a mai fost nevoie decat de vreo alte trei trimiteri la origini vaginale, de un "am muncit pentru voi ca un caine de trei luni" si de o imbrancitura scurta din umar si iata cum banii si-au facut aparitia. Incet si numarati cu grija au ajuns in mainile muncite. Treisprezece milioane.

Ei, acum vine partea cea mai interesanta. Boxerul a mai lancezit prin zona, incercand de acum o usoara instigare a celorlalti care, nefiind la fel de dotati pentru rezolvarea situatiilor de criza, il intrebau timid pe erou: "si noi ce facem acum? tu ti-ai luat banii." iar raspunsul venea din prima linie de front, fara indurare: "sariti la el, omorati-l". Nu peste mult timp, omul vazandu-se cu banii in buzunar se delimiteaza incet de multime si pleaca. Raman ceilalti, insa fara mentor si purtator de cuvant urla neputinta din ei. Nu mai aveau grai, nu erau in stare sa-si ceara drepturile. La un moment dat se aud voci resemnate: " deci aia smecheri au luat banii si noi tot ca prostii am ramas".

Replica tine loc si de concluzie. Din viata scapa cine poate.

Intre munte si mare

Simt cum imi salasluiesc gandurile intr-o devalmasie totala. Sint nostalgica si acaparatoare. Ma gandesc la mine, la trecut, imi revad existenta, ma regasesc copil fiind. Imi amintesc de genunchii vesnic insangerati, de santierele prin care ne faceam cazemate, de leaganul care m-a izbit in mijlocul fruntii, de "tara-tara, vrem ostasi" .... Am fost ceea ce se cheama un copil de oras. Mult timp nu am stiut sa fac diferenta dintre o rata si o gasca. Imi amintesc cum ne lua bunica de la gradinita, pe mine si pe Ruxi si cum eu cantam tare pe strada si spuneam poezii fara sa-mi ceara nimeni, si cum Ruxi, mai mare decat mine si vadit rusinata de comportamentul meu, ii spunea bunicii: "fa-o sa taca". La vremea aceea, la intreabarea " ce vrei sa te faci?", raspundeam "fiul muntilor". Ceva mai tarziu, idealurile mi s-au modificat. Ma vroiam vanzatoreasa.

In clasa I-a, stiam sa scriu deja. Eram stangace. Invatatoarea insa a avut grija sa ma dezobisnuiasca de acest "prost" obicei, amenintandu-ma cu indicatorul. Am ramas la fel de stangace, insa acum scriu (si) cu dreapta. Se spune ca emisfera stanga, cea care corespunde mainii drepte este raspunzatoare pentru logica, matematica, cercetare, stiinta, partea rationala cu alte cuvinte, in timp ce emisfera dreapta, ce corespunde mainii stangi, reprezinta muzica, arta, creativitatea, perceptia, emotiile. In felul acesta imi explic multe lucruri. Demult, stangacii erau considerati persoane malefice, posedate de demoni. Cu dreapta se face semnul crucii iar pe umarul stang se cuibaresc dracusorii. La chinezi si japonezi, dreapta este partea rea, intunecata, iar tot ce tine de stanga este nobil, pur, frumos. .Totul este relativ. Asta da, truism.

In momentul asta nu-mi place marea, nu-mi place Vama. Vreau Vama mea. Imi amintesc de noaptea din vama de acum cativa ani, cand un individ gol, de fapt imbracat cu aerul din vama si cu mantia invizibila a alcoolului, a urlat ca un leu care-si vede puii sfartecati: "as stinge luna daca as putea." De Vama aia mi-e dor.

Imi plac alpinistii si pioletii lor. Sint ascendenti. Nu exista decat un singur drum, o singura cale. In sus. Ratezi cu pioletul o stanca prea dura, prea rigida, lovesti din nou pana iti faci loc in munte. Aluneci de pe un versant abrupt, te folosesti de acelasi piolet. In cadere insa, pioletul nu este suficient. Iti mai trebuie carabiniere si hamuri si corzi. Ca-n viata, vorba lui Chilian.

Cu cateva clipe in urma m-am surpins mangaindu-mi curbura taliei. Cand stau culcata pe o parte, goala, o percep ca pe cea mai senzuala parte a corpului. Ma fascineaza curbura asta. In narcisismul meu, mi se pare desavarsita. M-as saruta acolo daca as putea.