Florin Chilian - Zece

Are piesa asta un "je ne sais quoi", care te trimite intr-o transa stenica, dorindu-ti doar sa fii.....

Purple Xmas

Am vrut un brad mov pentru Craciunul asta. Nu am putut sa-l fac asa, pentru ca nu am gasit ornamente foarte misto, nici macar dragutele, asa ca l-am facut rosu cu auriu, cum il facem de vreo trei ani incoace. Si a iesit tare dragalas impodobit cu dragoste, colinde, miros de cozonac, cald si imbietor in casa, vin fiert, atmosfera idilica pentru impodobirea bradului. Fer-me-ca-tor. Mosul a fost tare darnic si mi-a adus jucaria asta, dupa care sint realmente innebunita. M-am necajit putin pentru ca exact cand vroiam sa-i testez capacitatile, Orange-ul avea probleme cu reteaua.

Nu stiu cum vor fi zilele urmatoare, dar stiu sigur ca am sa merg la ai mei, am sa ma-ntalnesc cu prieteni de care n-am avut timp in ultima vreme, am sa vad multe filme si am sa vorbesc mult la telefon. De citit n-am chef zilele astea. Dar am sa ma gandesc la New Year's Resolutions. Si sper sa le oranduiesc ceva mai bine decat anul care tocmai se incheie.

Madeleine Peyroux - I'm All Right

He sang Christmas songs in bed... well, do you?
Gata, am plecat dupa cadouri.

This one is for Maya. Pentru ca de cate ori il ascult, ma gandesc la ea.

..Tell me if you got a problem
Tell me if it's in your way
Tell me if there's something bothering you
Tell me what should I say
You know I'd do anything
You know I'd change the world
You know I'd do anything for my little girl
Tell me if you got a problem
Tell me now what's inside
Show me if you broke your heartstrings
You know you never need to hide
You know I'd do anything
You know I'd paint the sky
You know I'd do anything for you, my guiding light
Cause you're my Star, shining on me now.

To beta or not to beta?

Dragi crestini curati la suflet si cu frica de D-zeu, daca nu e cu banat, as dori sa ma lumineze si pe mine cineva ca pe bradul pe Craciun. De ce treceti toti pe beta? Stiti ceva ce eu nu stiu? Si cu voia d-voastra, trebuie sa va anunt ca eu pe blogurile beta nu pot sa mai pun comment-uri. Adica eu incerc, incerc, ma enervez, renunt in cele din urma, plina de frustrari, ca vreau sa zic ceva si n-am unde, si la tribuna Parlamentului nu cred ca mai am loc sa vin si eu cu problemele mele. Asa ca, va rog pe voi, astia cu bloguri, sa ma eliberati de frustrari si sa-mi aratati calea. Care este. Sarbatori supercalifragilistice!

La Multi Ani, Florin Chilian!

L-am vazut in seara asta la Radu Moraru. Este ziua lui si este trist. Sau asa l-am simtit eu. Si mi-am adus aminte de interviul pe care i l-am luat anul trecut, cam pe vremea asta, cand eram noi tineri si cutezatori si cand credeam ca vom face o revista cum n-a vazut Parisul. Si daca revista nu a fost sa fie, ma simt datoare si putin vinovata fata de Florin, motiv pentru care pun interviul aici.

Eu:Ti-a mai luat interviu pana acum un avocat?
F. Chilian: Numai in particular.

Te previn ca s-ar putea sa sune mai mult ca un interogatoriu decat ca un interviu. Cum arata o zi obisnuita in viata lui Chilian atunci cand nu are concerte?
Ma trezesc cand vreau. Pe la 10, 11, 12, 13. Imi fac o cafea, intru pe net, imi iau posta, in general raspund la cam toate email-urile, mai iau chitara, mai studiez, ma mai enervez, uneori ies prin oras. Programul de seara depinde de ce am chef. Ma mai duc..am eu niste locuri ale mele unde merg cu prietenii mei si unde nu merge nimeni altcineva.

Te recunoaste lumea pe strada?
Da. Ma cam recunoaste. Sunt om - am parte de intamplari firesti, nici jenante, nici fericite - dar si firescul a ajuns sa tina de fericire in cretinatatea asta in care traim. Lumea se cam sperie cand ma vede alaturi pe la benzina sau in supermarket-urile astea de doi lei. Nu ma intreaba cine-i "Iubi", dar imi cere autografe.

Ai o zona preferata in Bucuresti, o strada anume, o casa anume, locuri pe care iti face placere sa le vezi constant?
Nu. Nu sint tampit deloc. Nu ma atasez de obiecte si n-am nici instinctul ala de turist. Nu sint un bun turist absolut deloc. Nu ma intereseaza ce se construieste in afara unei personalitati.

Atunci nici sa calatoresti nu-ti place prea tare?
Da, asa este. Nu-mi place. Am fost de curand in China si m-am enervat ingrozitor, ca nu sint turist. Si nici nu-s gagici misto in China.

In China, da, nu prea sint…puteai sa incerci Thailanda.
Da, dar in China am fost trimis de statul roman sa va reprezint cultural..iceste.

Care este parerea ta despre transportul public din Bucuresti?
Este o intamplare de doi lei. Sint o gramada de putori si de pungasi si pe acolo, dar ce ma deranjeaza pe mine este ca nu se folosesc de spatiile destinate lor. Mai mult decat atat, nu intra in alveolele alea, se intrec in continuare asa cum s-a intamplat si in povestea aia nefericita, cu accidentul din cauza caruia a murit Vali, niste oameni adunati din sat, facuti oraseni, care nu inteleg ca multi dintre noi, care sint regulile civilizatiei urbane. Mai sint si cretinii care trec pe rosu. Si politia nu le face nimic. Altfel am o parere foarte buna, pentru ca nu il folosesc.

Cu ce te deplasezi prin Bucuresti?
Cu masina proprie si personala.

Mananci des la fast food?
Niciodata. Nu-mi place fast food-ul absolut deloc. Ma manjesc pe bot si pe maini.

Asta inseamna ca ai suficient de mult timp liber astfel incat sa te asezi si sa savurezi o masa asa cum trebuie.
Nu sint gourmand. Nu sint pretentios la mancare.Dar prefer sa mananc civilizat daca tot trebuie sa mananc.

Unde ai concertat cu cea mai mare placere?
Peste tot pe unde ma duc sa cant, cant cu placere.

Trebuie totusi sa-ti aduci aminte de un concert care ti-a placut mai mult decat altele..
Da. Este un club in Buzau. Tess. Acolo a fost cel mai misto concert. Sint concerte foarte misto, care ies asa pentru ca publicul le face asa, concerte pe care le tine publicul. Si in Bucuresti, la Laptarie am avut concerte misto, aici la Casa Eliad, la Prometheus.

Preferi salile de spectacol sau cluburile pentru concertele tale?
Asta este o intrebare pe care mi-o pun si eu. Doar ca sint foarte comod, puturos. Desi, am avut mai multe contacte cu Mircea Dianconu ca sa facem o serie de concerte la Teatrul Nottara. Dar chestia asta implica mai multe actiuni, se lucreaza cu statul ingrozitor de prost pentru ca sint inca foarte cimentati in dementa birocratica. Prea multe hartii implica mai multa munca. Prea multa munca organizatorica la un moment dat, pe care tot eu trebuie sa o fac.

Si atunci alegi varianta mai usoara, cluburile?
Aleg varianta mai lejera in care totul este aranjat de catre cineva. Aleg si prefer locurile in care se canta pe bilete de cand ma stiu. Cred ca sint unul dintre putinii care fac asta.

Ce muzica asculti?
Nu prea ascult. In masina mai ascult radio City FM.

Ai simpatii, antipatii din peisajul muzical romanesc?
Antipatii nu am. Simpatii am. Imi plac Parazitii foarte mult, Holograf, Class uneori.

Piesa “10” are o poveste?
Este o piesa veche. Cred ca are cam 6, 7 ani. Imi inchiriasem casa pentru a reusi sa fac rost de bani. Stateam la un prieten in garsoniera cu prietena lui si intr-o buna dimineata faceam un rebus si asta mi-a luat rebusul si s-a dus sa se cace. Am fost atat de suparat si am zis, “bine ma, lasa, ca pana iesi tu din baie imi fac si eu un rebus”. Si pana a iesit el din baie am facut textul piesei asteia, care este de fapt un rebus ce trebuie descifrat. Nu vine din prima.

Ce crezi ca ne place la muzica ta?
Regasirea. Asta cred si vreau eu sa se intample cu mine insumi. Nu vreau fani din aia disperati care sa-si rupa sutienele de pe ele.

Fani in mare majoritate femei?
Da, si este firesc sa fie asa pentru ca in general zona asta sensibila a personalitatii este mai vizibila, mai putin ascunsa la voi, domnisoarele.

Da, dar un barbat este cel care ne (in)canta.
Si ce daca? Exista si la noi, doar ca asa cum spuneam, este o zona in care esti confortabil cu mintea, pe niste discursuri care celor mai multi dintre noi le lipsesc ca definitie. Nu stiu cata lume o sa intelega ce tocmai am spus.

Putem sa reluam cu alte cuvinte daca vrei neaparat sa te faci inteles.
Nu vreau. Menirea unuia ca mine este sa-i aduca pe ceilalti la nivelul lui, nu sa coboare el in cacat, cacatul cotidian ca sa mai indulcesc un pic expresia. Si atunci, ca sa revenim, ce va place voua la muzica mea este faptul ca sint aceleasi ganduri pe care unii dintre voi, mai mult sau mai putin, in functie de propriile voastre resurse de a comunica cu voi insiva, vi le regasiti (gandurile) in zona ideatica in care ma misc eu. Doar ca eu le fac publice. Si mai sint si foarte talentat, asta este un noroc pe care nu pot sa-l ascund.

Nu esti modest deloc.
Nu. Modestia este pentru imbecili. Ca dovada ca nu sint foarte multi oameni de valoare care sa iasa in fata. Numai un om mare poate sa faca greseli.Si atunci asta cred ca va place. Ca va regasiti in ceea ce cant eu si ca singuratatea nu mai este atat de definitiva la un moment dat.

Ce crezi despre pirateria pe internet?
Este un rau necesar.

Rau pentru ca iti diminueaza veniturile si necesar pentru prestigiu, sau…?
Hai sa-ti spun ce am facut eu. Am dat drumul, eu am dat drumul pe net la un concert inregistrat in Laptarie. Si foarte multa lume mi-a sarit in cap. Raspunsul a fost foarte simplu si inteles dupa mult timp. Este nevoie sa se faca o legatura mai rapida intre zona in care sint eu si zona in care sinteti voi, mental vorbind. Ca sa fiu inteles mai usor. Pentru ca am dat drumul la piese care vor fi scoase peste doua albume. Proiecte care urmeaza, desi sint gata piesele, trase in studio. Cum este “Viata ca o curva”, care are sa fie peste doua albume. Si am nevoie sa citesc fundul de ochi al celor care vin la mine la concert. Sa vad o privire de genul ”da ma, stiu pe unde esti”. Sa scurtez distanta dintre mine si cei care ma asculta, sa ma ajunga din urma cel putin muzical. Pentru ca functionezi intr-un mediu care are regulile lui sociale. Cat despre faptul ca cei mai multi dintre noi preferam sa copiem muzica de pe internet, este si “meritul” caselor de discuri. Cei care copiaza muzica isi fac la randul lor un rau. Pentru ca vanzarile scad si atunci casele de discuri renunta la colaborarile cu artistii care lor le plac, si acestia se duc in neant. Nu traim noi din vanzarea muzicii cum ar fi firesc. Si atunci primul “merit” il au astia care copiaza muzica de pe internet, si atunci au muzica pe care o merita: manelele.

Cat si pentru ce folosesti internetul?
Ca sa primesc email-uri, trimit email-uri, ca sa vad ce se mai intampla, citesc presa in general cand stiu ca se scrie despre mine. Sint prea puturos ca sa ma duc sa cumpar ziare.

Mai ai timp sa citesti? Citesti in fiecare zi?
Da, citesc, dar nu in fiecare zi. Cand am chef.

Ce citesti?
Am terminat de curand “Fata de asfalt”, carte de poezie.

Citesti poezie? Mai citesti poezie?
Nu, dar mi-a daruit-o o prietena, nu ma intreba cum o cheama ca nu mai stiu, stau prost cu memoria mecanica a numelor. Si am citit de curand toata chestia aia cu Dan Brown, sau cum il cheama!?

Codul lui DaVinci si toata isteria de dupa?
Toata isteria insemnand inca patru carti. Cartea asta, ecourile cartii scrise din perspectiva bisericii, aceeasi carte scrisa din perspectiva unor cercetatori, le-am citit pe toate ca sa-mi fac o idee rotunda.

Si ce crezi acum?
Intotdeauna am crezut ca biserica este prima forma de manifestare a politicului, controlul maselor. Se pare ca sint suficient de multe lucruri reale in intamplarea asta, mai ales ca aveam unele informatii din cu totul si cu totul alte lecturi disparate.

Te-ai gandit ca poate fi privita ca o blasfemie?
Nu. De ce? Daca Dumnezeu este negru sau femeie care este problema? Nu cred ca este o blasfemie si cred ca magarii astia din biserica au facut-o curva pe Maria - Magdalena cand ea era ..o femeie. Probabil ca ei, de acelasi sex fiind, se inteleg foarte bine si n-au nevoie de sani care sa stea intre ei.

Ce inseamna pentru tine un om cult?
Habar n-am. Nu mi-am pus problema asta pana acum.Un tip care sa aiba istetime, sa aiba cursivitate in discurs, un tip care sa bata campii cand vrea el, nu cand se intampla, sa fie optionala treaba asta, sa nu aiba forma gandirii “aaaaaa”, nemaivorbind de cea a exprimarii, care sa aiba valori, care sa aiba temele de raportare legate prea putin de social, pentru ca ti-o iei rau daca te orientezi dupa ce este bine si ce este rau in social. Sint sisteme de raportare care te feresc de depresii, adica cele reale. Cautati-le la biblioteca.

Defineste cultura, subcultura si anticultura din Romania?
Cultura nu mai exista in Romania. Anticultura exista peste tot in media. Subcultura este prezenta la tot pasul, de la Gigel sau cum il cheama pe asta care lucreaza pe basculanta, in reclama aia stupida de altfel, “Gogule, probleme, ma?”, care Gigel la mine in discurs apare ca presedintele Basescu. Si atunci, de la tractoristul asta care este intaiul statator al tarii, pana la relatiile interumane.

Nu mai exista cultura in Romania pentru ca nu mai sint oameni de cultura care sa o faca?
Nu. Unul care ar fi dupa mintea mea premiantul clasei, este Andrei Plesu. Dar Andrei Plesu se ascunde, probabil asa este natura dansului, in spatele celui care face un trafic cu ciunga si cu blugi. Ca asta faceau vaporenii pe vremuri. Nu-si asuma timpul in care traieste, conditia dansului pana la urma urmei. Ma sacaie, ma enerveaza rau faptul ca toti oamenii astia care ar trebui sa fie valorosi prin ei insisi, se ascund dupa cioflingari. Si in fata ies doar curvele si imbecilii. Mai stiu o chestie, cand cineva bun nu face nimic, ne ajunge raul pe toti. Este numai “meritul” oamenilor de cultura ca s-a ajuns aici. Nu exista cultura in Romania decat in enclave. Mie imi parvin diverse publicatii, sint cateva centre de cultura, noduri de cultura la Iasi, Cluj, Timisoara, Brasov. Bai, de nu se injura astia intre ei si se fut in gura pe romaneste.

Academic vorbind..
Da, da, normal. Eu le rasfoiesc, nu le citesc de la un cap la altul pentru ca de cele mai multe ori este vorba de informatie sterila, cum este si in poezie, pentru ca tot am vorbit de poezie. Nu-mi place poezia. Am citit de curiozitate cartea aia. Nu cred in poezie. Poezia este cuvantul mort. Cuvantul are si alte dimensiuni.

Ce-ti place si ce nu-ti place in Bucuresti?
Imi place unde stau eu, imi plac prietenii mei, nu-mi plac coloanele oficiale. Cred ca pana la urma o sa opresc in mijlocul unei intersectii, sa las masina acolo si ii dau si foc.

Din spirit de fronda? Ai o problema cu autoritatile?
Am o problema cu autoritatea, nu cu autoritatile si asta tine de sanatate mentala. In rest, ce sa-mi placa, ca este un oras jegos, imputit, plin de cretini. Farmecul il dau oamenii aia misto cu care ai ocazia sa te intalnesti. Altfel este un oras micut. Ma joc pe o tema cu un cantec a propos de chestia asta : “curvele si pestii s-au dus la bodega”.

Te consideri un tip excentric, atipic?
Sint atipic prin natura fenomenului in care evoluez. Ca si tine. Dar excentric, daca bunul simt tine de excentricitate am belit-o cu totii. Cred ca da, sint excentric. De ce sint excentric, habar n-am. Dar sint.

De ce nu esti promovat mai mult, de ce nu te vedem mai mult la TV, de ce nu citim mai mult despe tine?
Pentru ca am o alta scara a valorilor. Am refuzat de multe ori sa fiu realizator de emisiuni de televiziune. Chiar iti ziceam mai devreme de tipa aia de la Protv care n-a inteles cum de sint eu in stare sa refuz o chestie pentru care altii si-ar taia o mana. Pentru ca fac ceva mult mai interesant. Fac muzica. Pentru ca asa cum am mai spus-o si ma repet, in general redactorii muzicali de radio si directorii de programe muzicale sint imbecili si se duc acolo ca sa aiba parte de sex moca cu femei bine dispuse, dornice de afirmare. Sau cu baieti, ca n-am nimic impotriva lor. Cu cat mai multi ei, cu atat mai multe pentru noi. Mediul asta care tine de muzica romaneasca este cu curul drept in sus, asteptand banane.

Cum ti-ai caracteriza fanii?
Baieti isteti. Si fete istete. Lume inteligenta, personali cu ei insisi, mai deschisi, apropiati de ei.

Mai mergi cu bicicleta?
Da. Cand am ocazia. Am avut una mai buna dar mi-au furat-o si a trebuit sa-mi iau alta. Dar costa foarte mult una cu care as vrea eu sa ma plimb.

Vrei sa comentezi in vreun fel viata politica din Romania?
O adunatura de curve mirosind a jeg si de parnaiasi care inca n-au intrat in parnaie, de imbecili si de cretini. N-am nici un cuvant bun la adresa lor dar pot sa continuu cu astea naspa vreo doua zile, ba chiar sa le pun si in expresii.

Ti-ai dori sa-mi raspunzi la o intrebare pe care nu ti-am adresat-o?
Maine sint liber toata ziua.

De prin lume adunate si-napoi la lume date

Am fost invitata in seara asta la ziua unei prietene, intr-un restaurant simpatic la doi pasi de casa mea, pe langa Foisor. "Putin din tot", asa se cheama restaurantul. Si mai era invitat un tip, care le stie pe toate, dar le stie pe bune. Bine, ca si functia ii faciliteaza accesul la tot soiul de informatii, asta e partea a doua. Anyway, am aflat cateva chestii extrem de simpatice si interesante, un fel de can-can-uri globalo-administrative.

In Portugalia, pe autostrada, exista radare din zece in zece metri, si semafoare cam la fel de dese. Faza misto este ca daca depasesti viteza admisa legal, nu apare nici un politist sa te amendeze si nici nu ti se face fotografie, dar primul stop pe care il intalnesti este rosu. Atat. Pentru ca radarele functioneaza in tandem cu semafoarele si prevenirea accidentelor si fluidizarea traficului li se par mai importante decat sanctionarea soferului.

In Austria, se incearca si se si reuseste inlocuirea in tot ce se poate a functionarului public cu o masina automata aferenta. De ex., cartelele pentru transportul in comun le cumperi de la automate de pe strada. Si ca sa implemeteze mai rapid sistemul au facut asa: vrei sa-ti elibereze un cazier? Foarte bine. Ai doua variante: ori mergi la ghiseu si platesti 20 Euro, ori il soliciti electronic, free.

In Japonia, toti banii stau pe card si nu mai plateste nimeni cash. Toate veniturile sint declarate si dovedite. Mai dragut este ca atunci cand ai venituri declarate de 3000 Euro si ai platit cu cardul 3005 Euro, apare ca o boare Fiscul si te intreaba: de unde ai avut 5 Euro? Ca asa e-n tenis.

In Franta, pentru diminuarea fenomenului infractional, au introdus ca pedeapsa complementara, pe langa pedeapsa aferenta unei infractiuni, si suspendarea permisului de conducere. Motiv pentru care s-a redus simtitor numarul potlogariilor.

Tot aseara, am aflat de la un alt invitat la aceeasi petrecere, ca in Romania, intr-un sat de pe langa Lehliu, nu-i retin numele, exista o cutuma locala propovaduita de preotul satului. Si asa se face ca atunci cand un crestin din sat moare fara lumanare la cap, in noaptea Invierii, cineva din familie trebuie sa aduca la biserica un fel de ofranda pentru sufletul celui disparut, si anume un cocos alb viu, care sta pe pervazul bisericii in timpul slujbei, intr-o cotcodaceala si o agitatie frenetica alaturi de ceilalti cocosi, ca inteleg ca se strang destui in fiecare an. Nu puteam sa ma opresc din ras cand am auzit asta. Adica, nu aveam in fata decat o biserica de tara plina de enoriasi smeriti, eventual ingenunchiati, un popa rumen in obraji de la vinul sfintit incercand sa spuna slujba printre sughituri, si hoarda aia de cocosi agatati pe la geamuri, zburatacind fiecare in dementa lui ca intr-o exoricizare colectiva. Sfanta liturghie de Duminica. Cum dracu sa nu mori de ras?

Dar nu-mi era ceva clar in tot peisajul asta, asa ca intreb:

" Bine, si ce face Biserica cu toti cocosii astia?", gandindu-ma ca vor fi sacrificati intr-un rit secret, cunoscut numai de localnici, intru iertarea pacatelor raposatilor, ca apoi singele sa fie baut 40 zile de o fecioara neprihanita, sau mai stiu eu cum.

" Biserica? Ce sa faca biserica cu cocosii cand parintele are cinci baieti?! Ei cu ce sa creasca?"

Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac!

Acum vad ca au iesit cumva in mega antiteza, povestile astea de la noi si de la ei. A fost fara intentie, nici macar ca-n bancul cu "i-am luat si pe ei, sa-i fac de ras", n-am vrut sa fie.

Despre noi, ce sa mai zic?!

Sa zic totusi de luminitele pentru Craciun din centru, care mi se par cumplit de urate si odioase. Albastru obosit, extrem de plictisitor, de rece si de trist. Daca te simti totusi invaluit de spiritul Craciunului, te sfatuiesc sa nu vizitezi centrul orasului noaptea.

Limba noastra-i o comoara in adancuri

Cand era mica si umblam cu doua cozi in varful capului, intelegeam ad literam tot felul de expresii, asta daca era ceva de inteles ad literam. Daca nu, Maroco si Nu te supara, frate. Mai precis, nu extrapolam deloc, ergo, nu intelegeam nimic din expresii fara sens imediat. Din cauza asta, am avut cateva dileme sintagmatice o buna perioada de vreme.

Una dintre ele era zicerea cu "a nu avea dupa ce bea apa". Si stateam si disecam problema pe toate partile, cu mintea mea de comandant de grupa, si nu intelegeam cum vine treaba cu "dupa ce". Logica de atunci imi spunea ca ceva in formularea asta este gresit, eventual, corect ar fi fost sa nu ai din ce bea apa. Mi se parea mai usor de inteles ca cineva sa nu aiba pahare, cani, tacamuri, decat hrana propriu-zisa pe care sa o puna in ele. Alta varianta posibila, era sa nu ai dupa cine bea, si atunci ma gandeam ca trebuie sa fie tare trist sa mananci tot timpul singur si sa nu ai dupa cine sa bei, din acelasi pahar, asa frateste. Oricum, n-as fi rugat pe altcineva sa-mi explice, Doamne-Fereste. De unde trag concluzia ca orgoliul apare din frageda pruncie.
Alta expresie cu care am avut probleme, a fost "a face laba". Tin minte ca mi-am batut capul saptamani intregi cu patrunderea sensului, dupa ce l-am auzit pe un coleg in curtea scolii, proclamandu-i altuia ca e facut/nascut din laba. Cred ca eram in clasa 9-a. Si ma gandeam literalmente la laba piciorului si nu intelegeam care este legatura sexuala intre laba piciorului, sexul propriu-zis si copiii care ar iesi din toata nebuloasa asta, nici daca ma picai cu ceara. Pe de alta parte, avem si un oarecare sentiment de jena, care ma impiedica sa intreb pe cineva cum sta treaba. Nu ca as fi fost sfioasa, dar psihologic, functionam tot pe principiul de mai-sus si nu vroiam sa se stie ca nu stiu. Asa ca, la auzul expresiei cu pricina, incercam sa mai deslusesc mirarea si curiozitatea si pe chipul altor copii, dar fara sa-mi trebuiasca aptitudini de Sherlock Holmes, nu sesizam nimic. Normal, pentru ca toti stiau despre ce e vorba.

Si sigur mai am cateva adancimi din astea neintelese la prima strigare, dar nu mi le amintesc acum.

Cinci carti si o insula

Am fost taguita de textier, care si-a luat-o de la Vakulovski. Asadar, trebuie sa va povestesc eu despre cinci carti pe care le-as lua cu mine, exilata fiind pe o insula. Pustie, evident.
Cinci carti, cinci carti...aaa, asta inseamna foarte putin. Cinci carti imi iau de obicei cand plec 2 saptamani in concediu, ce daca n-am mai fost in concediu 2 saptamani de ani de zile. Cinci carti pentru eternitate, mi se pare o alegere destul de greu de facut, dat fiind ca exilul poate fi vesnic, poti ajunge sa le recitesti de cateva sute de ori each.
Aleg:

• Pendulul lui Foucault de Umberto Eco, pentru ca tot timpul mi s-a parut a fi o carte in carte. Are de toate cartea asta, tie ca cititor iti trebuie numai instrumentrul necesar decriptarii itzelor imbinate maiestuos.
• Jurnalul fericirii de Steinhardt, cartea ideala de luat pe o insula pustie. Este cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori si de fiecare data i-am gasit noi intelesuri. Este un soi de carte, colac de salvare de care nu ai cum sa te saturi, indiferent de cate ori ai citi-o.
• Maestrul si Margareta de Bulgakov. Pentru ca la prima citire, si singura de altfel, mi s-a parut o carte ciudata si usor eclectica. Pentru ca nu sint sigura ca am "prins-o" cu totul si pentru ca este o carte pe care vreau sa o simt bine.
• Martin Eden de Jack London, pentru ca este printre primele carti "pilde" citite, devenind din aceasta cauza un fel de pilon pentru drumul sinuos pe care urma sa-l fac printre lecturile de mai tarziu.
• Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes, pentru ca este cartea adolescentei mele si imi aduce aminte de perioada in care eram convinsa ca m-am nascut ca sa take over the world. Are cartea asta ceva special, un univers aparte care ti se deschide, inchizandu-ti, in acelasi timp, toate usile catre lumea reala.
  
  Cam astea ar fi cartile mele.
  
  Jocul merge mai departe la:
  
  Blogariu-Boariu
  
  Bucurenci
  
  Paul, e-viata